80 de ani de la tipărirea Monografiei Comunei Novaci

Loading

Anul acesta se împlinesc exact 80 de ani de la scoaterea de sub tipar a Monografiei Novacilor. Autorul lucrării scrise cu peste opt decenii în urmă este învăţătorul Constantin Lianu, originar din partea de apus a comunei Crasna de azi, dinspre satele Hotin ori Turbaţi. Autorul funcţiona în vremea respectivă la Şcoala din Novaci, în calitate de cadru didactic iar pentru o vreme avea să şi conducă destinele învăţământului local, fiind foarte activ în viaţa culturală a zonei, regăsindu-l periodic la conferinţele sub tutela protoieriei organizate pe diverse teme, în comunele din jurul Novaciului, susţinând aproape de fiecare dată câte o prelegere adresată deopotrivă dascălilor şi preoţilor dar şi sătenilor (participanţi cu zecile ori sutele de oameni) la asemenea acţiuni.

Cartea a fost tipărită la atelierul din Târgu Jiu al lui Nicu Miloşescu
Cartea a fost tipărită la atelierul din Târgu Jiu al lui Nicu Miloşescu

Lucrarea cuprinde 62 de pagini şi a fost intitulată „MONOGRAFIA COMUNEI NOVACI-GORJ”, fiind tipărită la atelierul din Târgu Jiu al lui Nicu Miloşescu. Deşi nu are ca autor un novăcean de origine, ci un intelectual al vremii ajuns cu serviciul în respectiva comună, autorul realizează o scurtă incursiune în trecutul locului, iar ulterior radiografiază viaţa Novaciului pe domenii: sănătate, învăţământ, biserică, administraţie oferind totodată date statistice preţioase, în privinţa atâtor aspecte ale traiului de pe malurile Gilortului, expunându-le între coperta unei cărţi, pentru contemporanii săi, contemporanii noştri şi ai generaţiilor viitoare!

Novaciul, acum 80 de ani

Monografia ce se pregăteşte a păşi în cel de-al IX-lea deceniu de la tipărire debutează cu fotografia autorului, urmată de câteva expuneri cu caracter istoric şi geografic, insistând pe străvechile locuri ale Moiseştilor de pe Gilort şi Cascada pe care o numeşte Măceş, căreia localnici-i spun Ţuţur, o bijuterie a Novaciului, înaltă către vreo 20 metri şi aproape necunoscută iar a cărei frumuseţe este nepromovată şi astăzi (poate-i mai bine aşa)! Apoi sunt descrise unele aspecte ale celor trei sate care formau Novaciul în perioada interbelică: Hirişeşti, Novaci Români şi Novaci Străini, cu riscul repetării, subliniez foarte interesante, mai ales pentru locuitorii ori cunoscătorii zonei.
Autorul redă cu multă exactitate situaţii statistice ale anului premergător apariţiei lucrării, privind pomicultura, creşterea animalelor, industria locală, demografia, cultele, grânele şi altele asemenea. Spre exemplificare la pagina 30 printre altele se specifică faptul că la Novaci există „3 Automobile, 3 Autocamioane, … 108 Care de boi”. Nu sunt uitate nici portul şi îndeletnicirea oamenilor dar nici horele de sărbătoare ori târgul de vinerea, în care poposeau ţăranii din toată această parte a Gorjului şi nu numai. Noua şcoală, noua biserică, noul local al Băncii Gilort, clădirea Spitalului vremii sunt expuse prin conţinutul fotografic inserat în text, adăugându-se tot aici şi câteva portrete de novăceni ce trăiau odinioară, aici în Novaciul dascălilor Eufimia şi Constantin Lianu, al părinţilor şi al bunicilor noştri.
Nu sunt uitate în a fi subliniate şi alte trăsături ale vieţii urbei, precum ziarele şi revistele la care erau abonaţi localnicii ori cântecele şi ciuiturile, unele neaoşe în sensul vast al cuvântului, pe care le admira şi Vlahuţă, la horele din satele noastre, cu peste trei decenii înaintea apariţiei monografiei.
Deşi formulările de final standardizate pentru astfel de aniversări conţin mesaje de genul: vă dorim lectură plăcută ori cine va citi va afla mult mai multe, am decis să nu invoc nici una dintre acestea ori altele similare, ci pur şi simplu să-i mulţumim Domnului Învăţător pentru ceea ce ne-a lăsat acum 80 de ani!
Cu tot respectul – memoriei Învăţătorului Constantin Lianu!