În urmă cu patru luni, am prezentat în VERTICAL povestea unor copii din Curtişoara, pe care i-am supranumit „Sculptorii dintre ruine”, pentru că, într-o şcoală părăsită, înfofoliţi în haine groase şi cu mânuţele îngheţate, sculptau. Povestea micuţilor a ajuns, astfel, la urechile Simonei Cârlugea, de la TVR Craiova, care a venit să-i vadă cu ochii ei, realizând un impresionant reportaj pentru TVR 3. A urmat, apoi, Iuliana Tudor, realizatoarea emisiunii de la TVR 1, „O dată-n viaţă”, care a preluat cazul, încercând să facă ceva pentru ei.
În emisiunea „O dată-n viaţă” din 08.05.2009, cazul sculptoraşilor de la Gorj a fost susţinut de marea cântăreaţă de muzică uşoară Doina Spătaru. Formatul este de aşa natură că diferite personalităţi susţin anumite cazuri (ca şi în această ediţie, în care au mai fost prezentate două cazuri sociale), în speranţa că, astfel, vor fi sensibilizaţi sponsori care pot să dea o mână de ajutor celor aflaţi în nevoie. Şi, se pare, demersul televiziunii publice şi-a atins scopul, pentru că s-au găsit oameni sensibili, care să vrea să-i ajute pe aceşti copii, pentru a avea condiţii să-şi desfăşoare activitatea. Sau, cel puţin, s-au dat telefoane de către persoane care şi-au exprimat o astfel de intenţie, acestora fiindu-le comunicat contul Şcolii Populare de Artă Târgu Jiu, Secţia Externă Curtişoara.
Povestea
Noi am ajuns prima dată la copiii de la Curtişoara la începutul anului şi tot acolo se află şi acum, într-o încăpere din spatele şcolii din sat, construită în anul 1904, după modelul „Spiru Haret” şi scoasă din uz cu aproape 20 de ani în urmă, când elevii din sat au fost mutaţi în şcoala ce nouă de peste drum. În vechea şcoală, instructorul Rodica- Daniela Mischiu a încropit un atelier de „Arta Lemnului”, la 1 octombrie 2007, în speranţa că, cu timpul, acesta va fi dotat corespunzător. Mânaţi de dragostea pentru cioplitul în lemn, copiii de la Curtişoara nu s-au uitat în jur, ci s-au bucurat că au materiale, scule şi are cine să-i înveţe tainele acestui meşteşug, aşa că s-au pus pe treabă. Timpul a trecut, bani nu sunt, aşa că micuţii sculptori, 65 la număr, continuă să meargă acolo la lucru, să înveţe o meserie străveche, cioplitul în lemn, care ar putea să devină pentru ei o slujbă. Mai ales că la câteva sute de metri distanţă se află Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara, unde Şcoala Populară de Artă ar putea vinde suveniruri pentru turiştii dornici să ia cu ei acasă o amintire.
Rezultate
Deşi sunt discreţi şi la locul lor, nu se laudă, nu se plâng, din mânuţele acestor copii ies minuni. Lucrările lor au fost expuse de trei ori în 2008, la expoziţiile de la Hotel Gorj (în februarie), la Consiliul Judeţean Gorj (în octombrie), precum şi la Târgul Meşterilor Populari care a avut loc în centrul Târgu Jiului în luna august. Copiii cercului au participat anul trecut şi la un atelier concurs organizat la Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara, cei mai buni fiind premiaţi. La vârsta la care fetiţele, de regulă, se joacă cu păpuşile, Alexandra Faităr, unul dintre copiii secţiei, s-a remarcat, deja, între colegi. Cu toate că s-a înscris la curs de abia cârteva luni, ea nu lipseşte niciodată de la orele de sculptură (20 de ore pe săptămână) şi mai lucrează şi acasă. Îi place ce face, cu toate că aproape e mai mare ciocanul decât ea, iar măiestria cu care ciopleşte lemnul te duce cu gândul la micul Constantin Brâncuşi care scrijelea cu briceagul băncile pe care învăţa la şcoală, într-o pornire inexplicabilă, dată de la natură. Să sperăm că sunt acestea suficiente argumente pentru ca sponsorii şi autorităţile să găsească o soluţie, astfel încât meşteşugul din bătrâni să poată fi continuat, dar în condiţii demne de anul 2009 al unei Românii europene.
