Şcoala, eterna amăgire

Săptămâna aceasta, cele patru federaţii din Educaţie s-ar putea să decidă dacă intră sau nu în grevă, în funcţie de rezultatele unui sondaj efectuat printre sindicalişti. Profesorii strâng deja semnături pentru boicotarea anului şcolar, ca replică la recenta rectificare bugetară în minus pentru educaţie. Dacă vor decide să protesteze, sindicaliştii vor organiza mai întâi un miting, apoi vor boicota examenele naţionale şi ar putea recurge chiar şi la greva generală. E vorba doar de o ştire de presă care nu surprinde dar nici nu sperie pe nimeni, dascălii nu vor doborî guverne şi nici nu vor fi vreodată periculoşi pentru ordinea de drept. Ei vor fi minţiţi şi amăgiţi de fiecare dată de politicieni şi totdeauna dezamăgiţi că au crezut că le-ar putea fi mai bine.
Nu numai că nu se măresc salariile, dar cadrele didactice vor pierde sume importante  din anumite sporuri care dispar mai mult sau mai puţin oficial, gen fondul de premiere sau cel pentru cărţi. La situaţia care se înregistrează la acest moment în Gorj, în câteva luni cadrele didactice nu îşi vor mai primi banii de navetă iar de tichete de cadou(ex. pozitiv de la Târgu-Jiu şi Câlnic) nici nu poate fi vorba. Ce nu ni se spune la acest moment, dar pericolul e mai mult decât întemeiat, nici aşa sumele din bugetul actual nu ajung pentru salarii până la finele anului, fără o rectificare fiind practic imposibil de funcţionat. Există însă o găselniţă guvernamentală care umblă la sporuri cu o formulare în plus, sporurile nu dispar, nu scad dar sunt de până la…cifra anterioară. Într-o astfel de împrejurare, practic acestea vor scădea în funcţie de bani instituţiei iar aceştia sunt din ce în ce mai puţini, indiferent de ce ni se spune mai mult sau mai puţin adevărat.
La întâlnirea cu sindicatele de la începutul acestei săptămâni, preşedintele ţării se declara bucuros că acestea vor să continue descentralizarea şi reforma şi în lipsa banilor de salarii. E greu de crezut însă că se va mai putea face ceva în domeniu pentru că ne trebuie bani pentru toate schimbările iar aceştia se găsesc din ce în ce mai greu. Nu trebuie să fii un fin observator ca să-ţi dai seama că învăţământul nu şi-a ales prea bine ministrul, nu e nici blondă, nici la prima tinereţe şi nici în partidul în care este şi ministrul Pogea. Altfel, să sperăm că va fi mai bine în viitor şi lumea şcolii nu va mai fi amăgită că, oricum, greutăţile curg gârlă.