Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Rudolf Kolecka – eroul din spatele frontului

Rudolf Kolecka – eroul din spatele frontului

Submitted by on 15 May 2014articol citit de 740 ori | No Comment

S-a împlinit  luna trecută 160 de ani de la naşterea celui despre care putem să spunem cu destulă admiraţie că a fost „eroul din spatele frontului” – Rudolf Kolecka – născut la 17 aprilie 1854 în oraşul Treban din Cehoslovacia iar în anul 1877 s-a stabilit în oraşul de pe Jiu unde şi-a înjghebat încă de la începutul venirii sale un atelier mecanic în strada Ţepeş Vodă, actual Ana Ipătescu.

Tipul de cetăţean care s-a confundat cu interesele ţării care îl adoptase fără rezerve

Tipul de cetăţean care s-a confundat cu interesele ţării care îl adoptase fără rezerve

Continuăm în acest număr să vă redăm fragmente din memoriul lui Rudolf Kolecka, cel care  şi-a pus în slujba ţării atelierul său mecanic, moara dar şi familia, trudind astfel multe zile şi nopţi alături de fii săi Konrad şi Iulius-Martin pentru bunul mers al armatelor române staţionate în Târgu Jiu precum şi în folosul locuitorilor lipsiţi de hrană şi loviţi de năpasta războiului:
„După cererea urgentă făcută de către un domn ofiţer de la Regimentul 21 Artilerie cu un material care nu s-a găsit, l-am dat eu gratis.
Reg. 58 Inf. mi-a adus mitraliere austriece am făcut scule necesare pentru desmontare, am construit samari pentru încărcare pe cai, fără model.
Am construit o maşină de găurit blane pentru cutiile de muniţii calibru 53 mm (de) care s-a servit Regimentul 41 şi 58.
Am reparat toate ambulanţele de la spitalul mobil Corp. I-iu de Armată Secţia I-ia.
Am reparat automobilul d-lui Colonel Mandrea.
Am reparat 6 afete de tunuri calibru 53 mm Reg. 41 Infant. şi diferite scule necesare făcute din nou.
Toate auto-camioanele Corp. I-iu de armată şi automobilele de la Crucea Roşie, au fost stabilite la mine pe care toate reparaţiile necesare s-au făcut la mine.
După cererea d-lui Colonel Paşalega comand. Art. am modificat la strungărie în atelierul meu atât ziua cât şi noaptea fără întrerupere obuze germane calibru 105 capturate de bravii soldaţi români, aranjându-le pentru tunurile noastre, obuze care imediat încărcate şi terminate au fost trimise pe câmpul de luptă.
Cu ocazia retragerii armatelor din munţii Gorjului m-i s-a dat ordin de către d-l Colonel Paşalega Comand. Art. pentru efectuarea imediat, fixându-se chiar oră, reparând fel de fel de piese de mecanism la tunuri şi mitraliere.
În ultima zi de retragere a armatei din Tg. Jiu m-am prezentat d-lui Col. Paşalega Com. Art. şi i-am adus la cunoştinţă că în curtea atelierului meu se aflau 4 tunuri pe care subsemnatul le reparasem curând cerând să le ridice. D-l Colonel mi-a mulţumit şi a dat ordin unui d-n Sub-Locot. de le-a ridicat şi îmbarcat în vagoane. Tot cu această ocazie se afla în atelier la mine un auto-camion fără radiator-răcitor, care neputând pleca am luat eu de la un automobil al meu marca Darac pe care l-am montat noaptea cu lumină şi l-am făcut pentru a putea pleca. Tot cu această ocazie d-l Căpitan Tutunaru a încărcat tot în acel camion şi automobilul meu marca Ford căruia îi lipseau cauciucurile, fiind în bună stare de funcţionare, nedându-mi nici o adeverinţă sau bon de rechiziţie pentru primirea lui atât pentru radiator cât şi pentru automobil, spunându-mi ca să nu am nici o frică, că aranjează dânsul toate.
La intrarea germanilor în Tg. Jiu, am fost chemat de d-l Primar (şi) autorităţile militare să instalez lumina electrică, am pornit motorul Diesel, tot cu această ocazie era o mare lipsă de făină pentru populaţie atât din oraş cât şi de la ţară, am pus imediat moara mea la dispoziţie lucrând ziua şi noaptea pentru a potoli foametea, tot cu această ocazie am rugat autorităţile militare să nu mai ia porumbul de la oamenii săraci pentru caii lor pentru că ei nu au mai mult decât pentru întreţinerea familiei lor.
Cum de Crăciun lipsea grâul cu desăvârşire, am pus maşinile mele şi am treierat grâul rămas al d-lui Gârleşteanu din Vădeni, pe care grâu l-am făcut făină, măcinându-l la moara mea.
Ca drept recunoştinţă de toate serviciile mele aduse atât către populaţie cât şi către ţară, în trecut şi în prezent, m-au denunţat la autorităţile germane, faptele mele din trecut şi prezent fiilor români, fiind şi de naţiune Ceh, am fost persecutat pe toate căile, graţie meseriei mele m-a scăpat.
Intrarea Comisiei Franco-Române, reparaţiunea făcută automobilelor onor. Jandarmeria şi Prefectura din localitate şi cu toate rezervele, orele puse la dispoziţie care mi-au adus drept mulţumire chiar personală d-l delegat francez şi autorităţile civile şi militare pentru serviciile făcute de mine.
Instalarea din nou Reg. 5 Artilerie şi 18 Infanterie a cazărmilor.
Reparaţiunea făcută la Spitalul Judeţean.
Aprovizionarea populaţiei, plecarea cu maşina la bătut porumbul şi treieratul grâului în timpul de faţă.
Toate aceste lucrări s-au făcut până în prezent.”
Pentru toate aceste eforturi, „mecanicul-diplomat”, Rudolf Kolecka a primit apreciate mulţumiri din partea autorităţilor române, dar mai ales din partea: Ministerului de Război prin Lt. Col. Bădescu, Poliţiei oraşului Târgu Jiu prin poliţaiul oraşului I. Sachelarie, Prefecturii judeţului Gorj prin prefectul Numai D. Frumuşanu, Regimentul 5 Artilerie, Regimentul 18 Gorj şi multe alte instituţii dar şi mulţumiri şi aprecieri din partea populaţiei acestui judeţ care în acele vremuri crâncene a trecut prin neajunsuri create de cumplitul război.”
Daniel  Cismaşu

Comments are closed.