Instituție de tristă amintire, Securitatea a jucat un rol deosebit de important în vremea regimului comunist. Practic atât timp cât securiștii au ținut sub control societatea românească, Dej și apoi Ceaușescu au fost intangibili. Cum la fel au rămas ”deținătorii de secrete” după 1989! Unii au reușit să își curețe dosarele, alții-mă refer aici la oamenii politici-au rămas să fie butonați de o ”Oculta” a cărei putere se poate simți până în zilele noastre. Cine nu crede aceste lucruri să citească în această cheie evenimentele din ultimele luni, mai ales cazurile Marian Munteanu și Mircea Dumitru.
Mai întâi, în această vară am asistat la redeschiderea dosarului Revoluției pe teza exclusivă a loviturii de stat, lucru salutat de organizațiile de revoluționari. Pentru orice om normal, domnii Mărieș și ceilalți revoluționari, unii sunt și victime și eroi în același timp, nu ar mai trebui luați în seamă de vreme ce evenimentele s-au desfășurat altfel decât știm noi ca muritori de rând. Dar trecând peste asta, nu cumva ”crimele” de la Revoluție ar putea ajuta reabilitarea Securității, ne gândim că respectiva instituție era însăși emblema statului comunist? Este grea o pronunțare în această direcție dar, cel puțin la nivel teoretic, ar trebui să ne punem astfel de întrebări, dacă nu avem revoluție nu avem revoluționari iar schimbarea sesizată și suportată de toți românii nu ar prea fi că nu a adus anumite partide la guvernare. Pescuitorii în ape tulburi ar putea spune că în încercarea de a da o lovitură electorală și politică, deși Parchetul și Justiția nu fac politică, aceste instituții ne lasă fără istorie căci cu actul de justiție ne-am cam lămurit.
În ultimele luni o anumită parte a presei, în complicitate cu CNSAS-ul, a pus la index două personalități importante ca Marian Munteanu, liderul unui partid, și pe Mircea Dumitru, ministrul Educației. În timp ce CNSAS-ul face pe ”mortul în păpușoi”, cele două personalități sunt linșate mediatic cu informații din…CNSAS. Această instituție ce consumă fonduri uriașe nici nu confirmă și nici nu infirmă cele ce se întâmplă în spațiul public, singura concluzie ar fi că șahul la partidul lui Marian Munteanu are rolul să lase drum liber unui experiment de laborator-USR în timp ce ministrul Educației-Mircea Dumitru-trebuia atenționat pentru că are în curte o bombă cu ceas, plagiatul Laurei Codruța Kovesi. Iată cum avem încă o dovadă că Securitatea nu a murit, că supraviețuiește prin instituții noi și ”democratice”.
