Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Primăvara, după echinocţiu…

Primăvara, după echinocţiu…

Submitted by on 28 March 2013articol citit de 833 ori | No Comment

Încet şi sigur primăvara îşi intră în drepturi. Echilibrul naturii nu pare să fie prezent în viaţa de zi cu zi a românilor. Poate dacă ne-am adăpa la izvorul de înţelepciune al satului lucrurile ar fi altfel…

Cu toate că a trecut şi echinocţiul, primăvară nu şi-a intrat încă în drepturi

Cu toate că a trecut şi echinocţiul, primăvară nu şi-a intrat încă în drepturi

Surâde ghiocelul în guler de grădină. Viorelele împrăştie miresme printre garduri de rug. Prin verde de poiană se-aud glasuri galeşe de mieluţe şi mieluşei zburdând în jocul lor fără astâmpăr. Concert de mierle se-nfiripă în făgetul din Padină. Primăvara retrăirilor pure îşi risipeşte lumina în ornic clar de zi. Abia am trecut de echinocţiu şi stelelor le-a rămas mai puţin timp pentru tihnă şi visare. Ziua începe să fie stăpână în treburile noastre şi ne inundă calea cu lumina ei limpede, binefăcătoare.
Gherghinuţa şi-a scos din pivniţă uneltele şi sparge nuci pe butucul de lângă prun. E sănătos miezul sâmburilor. Mănâncă şi zâmbeşte fetiţa. Câtă inocenţă şi împăcare afli pe chipul ei de înger. Îşi face de lucru, cuminte, în portiţa copilăriei, departe de frământările celor mari. Copila nu ştie câtă iarnă mai este în sufletele şi gândurile sătenilor. Că brazda aşteaptă plugul întru belşug, dar cine să urnească tractorul? Că, acasă, sunt doar bătrânii. Cei tineri şi puternici s-au dus din ţară. Că satu-i mai sărac şi-mbătrânit! La joacă, în răscruce, tot mai puţini copii se-adună!

Când vine primăvara în suflete?

Se desprimăvărează! Şi codrul! Şi izvorul! Şi turma lui Junilă! Mult dor de primăvară rămâne încă-n case. Sunt trişti şi dezolaţi sătenii. Îi vezi la drum, împovăraţi de griji şi nevoi, de multe ori nu mai ştiu încotro s-o apuce. Îi apasă treburile neîmplinite! Sunt supăraţi pe cei care le-au înşelat încrederea. Îi găseşti pe la porţile aleşilor, scriu memorii, dar degeaba, toţi le promit, cine îi înţelege, cine le vine în ajutor. Sunt condamnaţi la neputinţă, în preajma lor e multă impostură şi nemuncă, lene şi furtişag, şmecherie şi bogăţie nemeritată. Nu mai acceptă ca, în această ţară, parveniţii să se lăfăie în palate luxoase, iar omul demn, cinstit şi harnic să fie copleşit de grijile vieţii, să rămână personajul incomod pentru cei vicleni, deprinşi să sfideze munca şi extrem de abili în a-şi rostui averi prin trucuri judiciare şi inginerii financiare în zonele cu bani publici şi bunuri publice.
Statul de drept este compromis de escroci şi tâlhari. Ne descurajează strâmbătatea judecăţii. Vrem să trăim normal, într-o ţară europeană şi ne-alegem tot cu visul! Ce fac demnitarii noştri? Ce face justiţia? Ce facem noi, cei care ştim ce este de făcut? Domneşte sărăcia în ţară, se-mpăunează tot mai mult prostia! De ce suntem aici? Avem încă şcoli şi profesori de soi! Să dăm libertate educaţiei! Mai avem încă medici şi spitale, să apărăm viaţa! Mai avem cărţi, biblioteci, şansa de a folosi valorile! Avem oameni care  pot să administreze treburile obştii. Ţara vrea să fie condusă!
Sunt gânduri răzleţe, spuse cu adâncă întristare  de Moş Bobocescu, profesor pensionar, retras din capitală într-un sătuc ocrotit de munţii noştri, aici, sub cerul limpede şi albastru al Gorjului, să umple copilăria nepoţilor săi cu poveşti şi poveţe …
Bătrânul părea îngrijorat că nu mai vede pe faţa oamenilor pofta de viaţă, lumina bucuriei, hazul, dorinţa de înnoire. Aşteaptă să intre bine primăvara-n sat! Speră în renaşterea vrerii de mai bine, revenirea la decizie a celor drepţi şi competenţi, să plece bine ţara şi să înflorească acest neam. Nu mai vrea minciună şi hoţie în viaţa satului, niciun despot să tulbure comunitatea. Aşteaptă resolidarizarea valorilor umane. Simte că viaţa merge spre ordinea firească, are încredere în efortul minţilor luminate, pentru facerea binelui.
Priveşte în râul palmelor muncite. Crede că împlinirile vin prin seriozitate şi muncă, prin învăţătură şi performanţă, dând la o parte ignoranţa, trândăvia şi impostura. Să fim optimişti, să visăm şi să lucrăm! Numai aşa sporeşte ţara! I-am ascultat cu luare aminte gândurile. Am considerat că este de folos să le adun aici, pe hârtie, pentru învăţătura tuturor. Pentru trebuinţă întru împrimăvărarea vieţii cu liniştea bunăstării şi a bunelor rânduieli!
Venerabilul profesor se retrase spre largul livezii. Să ajute covorul de iarbă pentru trainică revenire din somnul iernii! Soarele se căţără prin ramuri de măr şi vişin, să încălzească pajiştea. Va fi iarăşi multă lumină şi germinare prin grădinile satului!

Comments are closed.