Înaintea izbucnirii războiului, în toate ţările au fost demarate programe de antrenament menite să îi pregătească pe simplii cetăţeni în ceea ce priveşte modul în care aceştia trebuiau să reacţioneze în caz de atac aerian. Astfel de acţiuni au fost luate şi în ţara noastră pe întreg teritoriul naţional. La Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale există o serie de documente referitoare la organizarea şi desfăşurarea acestor exerciţii de pregătire în oraşul Târgu Jiu
Contextul istoric şi cadrul internaţional
Ultimii ani ai perioadei interbelice (1918-1939) au fost, pe plan internaţional, marcaţi de creşterea tensiunilor între state şi de izbucnirea unor conflicte, prefigurând marea încleştare la care vor participa, în tabere diferite, cea mai mare parte a statelor lumii. Ca urmare a politicii de forţă întreprinsă de către Germania nazistă şi de către principalii săi aliaţi (Italia şi Japonia), în scopul anulării prevederilor Conferinţei de Pace de la Paris din 1919, aceste state au iniţiat la sfârşitul anilor 1930 vaste campanii de anexiuni teritoriale şi de destabilizare a situaţiei internaţionale existente până atunci.
Ţinând cont de ceea ce se întâmpla pe arena internaţională, conştienţi de faptul că România se afla într-o zonă de o deosebită importanţă strategică şi cunoscând interesele manifestate de către Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria faţă de provinciile ce se uniseră în anul 1918 cu „Vechiul Regat” (Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Cadrilaterul obţinut de la Bulgaria în 1913), conducătorii statului român au iniţiat în acei ani acţiuni de pregătire a populaţiei civile în caz de conflict armat. Acest lucru era cu atât mai necesar cu cât, în cei 20 de ani de pace tehnica militară evoluase extrem de rapid în direcţia producerii de arme de distrugere în masă, de ale căror efecte nu putea scăpa, (aşa cum se întâmplase şi în Primul Război Mondial, 1914-1918) nici populaţia civilă. În această perioadă, îndeosebi avioanele de luptă şi de bombardament au cunoscut o îmbunătăţire continuă, atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere al importanţei în câştigarea războaielor.
Pregătirile pentru apărarea antiaeriană în oraşul Târgu Jiu
Ca urmare a acestui fapt, înaintea izbucnirii războiului, în toate ţările au fost demarate programe de antrenament menite să îi pregătească pe simplii cetăţeni în ceea ce priveşte modul în care aceştia trebuiau să reacţioneze în caz de atac aerian. Astfel de acţiuni au fost luate şi în ţara noastră pe întreg teritoriul naţional. La Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale există o serie de documente referitoare la organizarea şi desfăşurarea acestor exerciţii de pregătire în oraşul Târgu Jiu.
Astfel, într-o adresă avându-l ca destinatar pe primarul oraşului Târgu Jiu, acesta era înştiinţat că, în conformitate cu instrucţiunile Ministerului de Interne, Serviciul Apărării Pasive, pentru exerciţiul fixat pentru data de 14 aprilie 1938, cât şi pentru exerciţiile următoare, trebuia să aprobe tipărirea a şase panouri scrise cu caractere mari, pe trei dintre acestea urmând a fi scris „aici adăpost”, iar celelalte trei urmând a avea simbolul unei mâini indicatoare însoţită de textul „spre adăpost”. Totodată, primarul era solicitat să dispună ca Serviciul Tehnic Comunal să marcheze cu var adăposturile colective din diferite puncte ale oraşului, pentru ca oamenii să ştie unde trebuiau să se refugieze pe durata exerciţiului.
În acelaşi timp, pentru a-i avertiza pe cetăţeni în cazul unui raid aerian, trebuiau montate, de către firme specializate, în diverse puncte ale oraşului sirene şi alte sisteme de alarmă. O astfel de firmă specializată în instalarea acestor aparate, intitulată „Societatea Română de Electricitate Siemens-Schuckert S.A. Secţiunea curenţilor slabi”, având sediul în Bucureşti, îi propunea Primăriei oraşului Târgu Jiu, ca în condiţiile în care toate primăriile erau obligate, prin decizie guvernamentală, să îşi instaleze mijloacele necesare pentru a face faţă unor atacuri aeriene în vreme de război, să cerceteze oferta sa în materie de sirene de avertizare. Firma îi propunea chiar Primăriei două modele de sirene electrice, pe care le recomanda ca fiind aprobate de către Ministerul de Interne pentru apărarea pasivă. Primăria era invitată să se adreseze Primăriei oraşului Braşov, unde firma mai sus-numită instalase astfel de sirene cu trei ani înainte, pentru a se putea convinge de fiabilitatea lor. La această adresă era anexat şi un catalog cu modele de sirene puse la dispoziţie de către firmă, precum şi instrucţiunile de utilizare ale acestora.
La data de 31 august 1938, Primăria era înştiinţată, în urma instrucţiunilor tehnice primite de către Prefectura judeţului Gorj din partea Ministerului de Interne, Ministerului Aerului şi Marinei şi Ministerului Sănătăţii, de necesitatea întocmirii planului de apărare pasivă a oraşului Târgu Jiu pentru anul 1938-1939. Pe lângă întocmirea planului, era necesară realizarea unor lucrări ca: procurarea unei sirene electrice pentru a da alarma, construirea unui post de pază („post de pândă”) într-un loc anume, fixat de către Comandamentul Zonei Aeriene, stingerea luminilor de către Uzina Electrică Comunală în primul minut de la începerea alarmei pe anumite tronsoane, precizarea clădirilor ce urmau a fi camuflate, continuarea şi finalizarea recensământului populaţiei oraşului, întocmirea unui raport cu persoanele ce urmau a fi adăpostite, precum şi specificarea locaţiilor unde urmau a fi amplasate adăposturile, etc.
Se pare că instrucţiunile clare venite din partea structurilor centrale nu au fost respectate în timpul exerciţiilor, aşa cum s-a dovedit în cazul exerciţiului din seara de 29 septembrie 1938, când s-au constatat nereguli chiar în localul Primăriei. Mai exact, ordinul de stingere şi camuflare a luminilor din localul Primăriei nu a fost respectat de către gardianul de serviciu, Aurel Bobei căruia îi fusese încredinţată această responsabilitate. Pentru fapta sa, gardianul a fost pedepsit cu o mustrare scrisă şi cu reţinerea salariului pentru trei zile (mustrare destul de uşoară, dată fiind gravitatea neglijenţei sale).
În condiţiile planificării unui nou „exerciţiu de apărare pasivă” programat pentru data de 22 decembrie 1938, la ora 11 a.m., primarul oraşului Târgu Jiu, Titu Dem. Staicu, ordona ca în ziua de 22 decembrie 1938, între orele 11-11.10 când urma să se desfăşoare exerciţiul, toţi cetăţenii aflaţi în oraşul Târgu Jiu urmau a se supune unor reguli clare. La auzul semnalului de alarmă, transmis prin sirene, clopote, fluiere, etc. liniştea şi ordinea trebuiau menţinute. Cei ce se aflau în interiorul unei clădiri trebuiau să se îndepărteze de ferestre şi să coboare rulourile la ferestre şi la uşi, dacă acestea existau. Cei surprinşi pe străzi, pieţe, etc. trebuiau să se îndrepte în grabă, dar fără a fugi, spre adăposturile marcate, sau să se ascundă în ganguri sau după ziduri groase, fără a rămâne pe străzi sau în curţi. Erau vizate şi persoanele ce se aflau pe străzi, cu orice vehicul, acestea fiind somate a părăsi vehiculele şi a intra în adăposturi. Toate acestea trebuiau a fi realizate în cinci minute de la începerea alarmei, „străzile, precum şi toate localurile trebuind să aibă un aspect de singurătate deplină, nici-o mişcare, nici-o privire înspre stradă…”, sigurii admişi pe străzi fiind gardienii publici ce trebuiau să îndrume oamenii spre adăposturi, însă şi aceştia trebuiau să se adăpostească la colţ de stradă sau în ganguri.
În acelaşi timp, după semnalul de încetare a alarmei, oamenii trebuiau să îşi reia activitatea în aceeaşi conduită de ordine şi linişte expusă mai sus.
Aceste măsuri obligatorii, erau prezentate de către instituţiile responsabile cu controlul respectării lor ca fiind luate pentru binele cetăţenilor, în scopul de a reduce cât mai mult numărul de victime omeneşti în cazul unui atac aerian real. Din fericire, oraşul Târgu Jiu a fost ferit de bombardamentele devastatoare cărora le-au căzut pradă oraşele mari ale ţării, mai ales capitala ţării, Bucureştiul şi oraşul Ploieşti, centru al importantei industrii petroliere din ţara noastră.
Dumitru Cătălin Drăghici
Masterand, Facultatea de Istorie Bucureşti
