Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » O scenă dintr-un film de groază într-un document din 1833

O scenă dintr-un film de groază într-un document din 1833

Submitted by on 29 May 2012articol citit de 1,799 ori | No Comment

Indiferent de perioada istorică în care se află, omenirea a avut şi are fricile, credinţele şi superstiţiile ei, fiind atrasă de supranatural. Şi în zilele noastre înfloreşte producţia filmografică  şi  literatura dedicate paranormalului, ştiinţelor oculte, unor organizaţii secrete sau fenomene stranii. Un subiect predilect al acestora îl constituie vampirii sau alte creaturi care se transformă din oameni în fiare, adevărate instrumente ale infernului pe pământ, care sub protecţia răului şi a întunericului aduc oamenilor boală, moarte şi alte nenorociri.

Încă din secolul al XIX-lea în satele Gorjului găsim preocupări privind vampirii, strigoii și moroii

Încă din secolul al XIX-lea în satele Gorjului găsim preocupări privind vampirii, strigoii și moroii

Este un gen de producţie care are destui consumatori şi mult timp am fost convins că aceste fantezii sunt străine de tradiţiile noastre, însă se pare că m-am înşelat, documente păstrate la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale vin să infirme convingerile avute de mine.
Subiectul s-a vrut a fi o semnalare pentru cercetători a existenţei consemnării scrise a unor superstiţii şi ritualuri referitoare la o astfel de tematică.

O „delă” despre strigoi şi moroi
Nu cu mult timp în urmă, mai exact  la 7 martie, într-un articol  îmi exprimam surprinderea faţă de existenţa în fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Gorj” a unei „dele”( dosar) din anul 1835 referitoare la „iarba hearelor”. Nu mică mi-a fost surprinderea când am găsit în acelaşi fond arhivistic o „delă pentru morţi ce să dezgroapă de lăcuitori cu bănuiala că sînt strigoi sau moroi”. Nefiind specialist în ştiinţa etnologică şi nici un consumator al producţiilor mai sus amintite nu ştiu care este diferenţa între cele două entităţi, strigoiul şi moroiul, însă plecând de la terminologie,  logica mă face să cred că cei doi termeni nu sunt sinonimi, prin urmare nici cele două entităţi.
Dosarul (dela) se referă la cercetarea unor locuitori din satul Topeşti pentru dezgroparea şi arderea unui mort, practică neadmisă de legile civile sau bisericeşti, şi conţine corespondenţa purtată în timpul cercetării sătenilor din Topeşti dar şi pe cea care semnalează fenomenul şi în alte sate din judeţ.
Dintre documentele ce alcătuiesc dosarul, mai jos vor fi reproduse jalba protopopului oraşului Târgu Jiu şi raportul de cercetare al subocârmuitorului plaiului Vulcanu. Primul document a fost selectat deoarece este documentul în baza căruia porneşte întreaga anchetă, iar cel de-al doilea ilustrează foarte bine ritualul săvârşit pentru uciderea unui strigoi.

Jalba care declanşază ancheta
„ N. 3500 primită septevr. 2
Cinstitei Ocârmuiri acestui judeţ Gorj
Protopopul Costandin al oraşului
Cinstitul preot popa Pătru de la satul Topeşti, plaiul Vulcanu astăzi prin viu grai  mă vesteşte pentru netrebnicia ce au urmat sătenii de acolo, că noaptea desgropând pă un mort  ce să afla îngropat de multă vreme , bănuindu-l că ar fi rău prefăcut şi moroiu omorâtor de oameni. Şi fără de a vesti pe preotul bisericii sau pe stăpânitorii lor, fratele mortului cu alţii însoţit, supt mărăcini uscaţi i-au dat foc de au ars de tot, lucru care nu numai de pravilă este poprit, dar şi de către preot s-ar fi dojenit şi s-ar fi poprit şi părăsire ce au avut.
De aceia dar cu cinste să pofteşte Cinstita Ocârmuire ca prin d<omnul> suptocârmuitor să aducă toţi cei care să ating de această pricină a arderii mortului ca după pravilă judecându-se să li să facă cuvenita pedeapsă.
Costandin protopopul               1833 septevrie 2”
În aceeaşi zi se trimite poruncă subocârmuitorului plaiului Vâlcan să facă cercetări la faţa locului, să înainteze un raport scris despre cercetări şi să-i trimită la Ocârmuire pe cei vinovaţi .

O scenă demnă de film
Subocârmuitorul se conformează ordinului (poruncii) şi după efectuarea cercetărilor înaintează un raport în care sunt evidenţiate metodele de identificare şi ucidere a unui strigoi , demne de scenariul unui film.
Iată conţinutul raportului:
„primită septevr. 19
Cinstita Ocârmuiri a judeţului Gorj
Suptocârmuitorul plaiului Vulcanu
După porunca Ci<nstitei> Ocârmuiri cu N 4063, după arătarea ce au făcut sfinţia sa cucernicul protopopul oraşului că sătenii ot (din) Topeşti noaptea ar fi dezgropat un om mort cu cuvintele că ar fi strigoi care bântuieşte sănătatea  şi cum dezgropat ar fi şi ars cu mărăcini pentru care mi să scrie ca să cercetez această pricină şi în orice chip voi dovedi să dau înscris trimiţând totodată şi pă aceia pă toţi câţi vor fi atinşi de această urmare.
După care cinstită poruncă astrângându-i pă toţi şi cercetându-i nu tăgăduiră şi drept arătară că ei văzând că s-au pornit moarte grabnică în satul lor şi mor neîncetat, au căutat la mormânturile morţilor şi găsind gaură deşchisă la mormântul acestui om. Fiind îngropat de nooă luni l-au dezgropat  şi l-au găsit întors şi neputred nicidecum. Şi aşa au fiert vin şi au turnat peste dânsul şi l-au şi găurit cu parii şi iar l-au îngropat şi moartea tot n-a încetat.
Apoi văzând ei tot rău iar l-au dezgropat şi au fost vindecate ranele pă undel-au fost îngăurit cu parii şi văzând groaza morţilor l-au ars şi dă loc au şi încetat moartea din sat ; pe care iată că-i trimisăi la Cinstita Ocârmuire în număr de 26 oameni.
Ioan Mongescu 1833 septevr. 17”
Iată deci faptele care s-au întâmplat cu adevărat şi nu sunt luate dintr-un film. Profanarea mormântului şi cadavrului  nu a rămas fără urmări, făptaşii fiind anchetaţi de procurorul judecătoriei judeţului şi pedepsiţi cu câte 25 de lovituri la „spete” fiind dojeniţi în public şi daţi pe chezăşie satului aşa cum prevedea porunca Marii Dvornicii a Treburilor din Lăuntru.
De menţionat că acest caz nu a fost singular în dosar aflându-se documente care se referă la cazuri similare petrecute la Racoţi şi Drăgoieşti.
Poate că pentru unii cititori conţinutul documentului nu pare a fi spectaculos, însă valoarea celor scrise rezidă din faptul că este una din puţinele mărturii documentare care descrie fie şi succint o superstiţie  a poporului nostru consemnată înaintea efectuării studiilor  asupra folclorului românesc la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, când odată cu pătrunderea învăţământului la sate şi prin contactele mai intense cu străinii, generate de dezvoltarea economică a ţării, lumea tradiţională românească începe să se altereze.
Ion Hobeanu

Comments are closed.