Urmărind viaţa politică interbelică, remarcăm că oferta politică a fost extrem de diversă şi tentantă iar modalităţile de influenţare a deciziei corpului electoral erau diverse, partidul de la putere a câştigat întotdeauna alegerile, cu excepţia anului 1937. Cei mai importanţi agenţi electorali se dovedeau dascălii de la sate.
La 14 septembrie 1926, inspectorul şcolar I.P. Ţuculescu recomanda revizorilor şi directorilor de şcoli din judeţ ca: “Învăţătorul, mai cu seamă cel tânăr, să se ferească de curentele politice. El trebuie să facă o singură politică, politica şcoalei, iar dacă poate să pună politica în folosul şcoalei, nu şcoala în serviciul politicii”.
Dascălii şi simpatiile politice
Urmărind semnăturile din diverse publicaţii ale vremii putem să ne facem o imagine a simpatiilor politice care animau pe cei mai cunoscuţi dintre dascălii gorjeni. Pentru simpatii liberale amintim pe învăţătorii L. şi V. Arjoceanu, P. Pănoiu, Gheorghe Lăscăteu, Alexandru Crăciunescu, P. Popeangă, V. Pătrăşcoiu, V. Uscătescu şi profesorii Theodor Gâlcescu şi Gheorghe Dogaru. Cu simpatii ţărăniste erau profesorii Ştefan N. Bobancu, Em. Popescu, Gh. Cămărăşescu sau învăţătorul I.D. Isac. Dintre simpatizanţii Partidului Poporului condus de generalul Alexandru Averescu, amintim pentru Gorj pe profesorul Ion Rizu de la Şcoala Normală, editorul în Gorj a mai multor publicaţii ale acestui partid.
În numărul din 17 martie 1933 al ziarului „Gorjanul” putem citi în articolul „Note pe marginea vieţii” că politica nu afectase numai dascălii ci şi pe slujitorii bisericii: „Preoţii şi învăţătorii-pârghia de reazim sufletesc a naţiunii, cari fac parte din amândouă clasele, prin ştiinţa şi ocupaţia lor, îşi macină autoritatea la moara politicii de partid, vânzându-şi forţa lor pe un blid de linte şi lăsându-şi pradă streinilor de lege şi neam, pentru care Biserica şi Şcoala sunt absente din vocabular”.
Agenţi electorali, dascălul şi preotul
Antrenarea învăţătorilor şi preoţilor în politică la sate se făcea şi pe fondul că: „«Fratele ţăran» a ajuns, de când a dobândit dreptul de vot-de care a cam început să se sature, văzându-i nefolosul de până acum-, la mare cinste. Unii trăiesc-bine că nu mor-numai de dragul lui. Ca să-i câştige graţiile-fiindcă de când are vot, ţăranul are şi graţii-aceşti <<tribuni ai poporului>> au recurs, ca să-l fericească mai devreme, la un mijloc ingenios. Ei ştiau că, cu nimic nu poţi ameţi mai uşor un suflet neluminat îndeajuns, decât cu făgăduieli şi laude.”
Se întâmplă deseori ca oamenii de la catedră, intelectuali de valoare, să se apropie de partidul de la putere pentru a obţine o promovare altminteri meritată. Un exemplu este cazul distinsului intelectual Petre Popeangă, pe care îl întâlnim la începutul perioadei interbelice ca apropiat al Partidului Ţărănesc iar apoi la PNL. În timpul guvernărilor liberale, Petre Popeangă a fost numit subrevizor şcolar de control la 1 ianuarie 1926 şi inspector şcolar de circumscripţie din ianuarie 1934.
Amestecul tot mai mare al oamenilor şcolii în politică l-au făcut pe N. Iorga, pe atunci prim ministru, să adreseze următorul apel: “Domnule coleg, în alegerile apropiate, rolul corpului didactic secundar este foarte limpede definit prin înalta misiune pe care orice membru al corpului didactic o are a îndeplini.
Oricând mă voi convinge că vreunul din membrii corpului didactic căruia aveţi onoarea de a aparţine, a colaborat în orice chip la anarhia ce bântuie ţara, îl voi da în judecată. Profesor eu însumi nu pot tolera ca sub noul regim, care a început, în fruntea ocăritorilor şi tulburărilor să stea conducători de orice grad ai naţiunii româneşti”
Scrisoarea lui Nicolae Iorga nu a avut succes nici în Gorj şi nici în restul ţării, logic dacă ne gândim că acesta conducea guvernul care patrona “anarhia”. Guvernul Nicolae Iorga a fost un consiliu de miniştri care a guvernat România în perioada 18 aprilie 1931 – 5 iunie 1932.
Au fost mulţi intelectuali conştienţi de rolul nefast al politicii. Învăţătorul C.C. Dobrescu scria în „Gorjanul” în 1929: „Pentru cei mai mulţi politica nu este decât un mijloc de satisfacere al ambiţiilor meschine, al răzbunărilor josnice şi, mai mult decât atât, un mijloc de căpătuire neonorabilă pentru ei şi pentru ai săi”.
Dovada celor spuse de C.C. Dobrescu o întâlnim tot în „Gorjanul” în articolul „Subrevizorii şcolari”. Autorul, învăţătorul P. Nicolescu-Monu, descria o situaţie ce parcă o cunoaştem din istoria ultimilor ani: „Mai săptămânile trecute, câţiva, -cam numeroşi, ce-i drept,-dintre colegii noştri învăţători, cari fac politică ţărănistă,-unii doctrinară, alţii de simpatie,-au cerut şefului organizaţiei, d-lui Ministru Iunian, să-i înscăuneze în jilţurile de subrevizori şcolari”
Desigur, au fost şi învăţători de marcă care nu s-au lăsat târâţi în vâltoarea intereselor de partid. Unul dintre aceştia, învăţătorul şi viitorul scriitor Sabin Velican remarca într-un articol din „Gorjanul” din 1934 intitulat „Cioclii în frac”: „După revoluţia tacită ce s-a produs-ca o urmare a înfrăţirii războinice, o mână de şmecheri au speculat ignoranţa poporului, declamând întreaga gamă a tuturor blestematelor făgăduieli-neîndeplinite şi neîndeplinibile-până au pus mâna pe frâne, şi mai ales pe visterie << Suntem aleşii poporului>>, zic şi azi, au cel mai brutal sarcasm, aceşti îmbogăţiţi de pe urma politicii”.
Rezultatele politicii interbelice în Gorj
Gorjenii au avut de ales în perioada interbelică între 21 de partide politice şi 29 de candidaţi independenţi. Au reuşit să obţină mandate: PNL-20, PNŢ-13, Partidul Poporului-8, Partidul Ţărănesc-3, Partidul Ţărănesc Gr. Iunian-2, „Totul pentru Ţară”(Garda de Fier)-2, Partidul Conservator Progresist-1, Partidul Ţărănesc-dr. Nicolae Lupu-1, Partidul Ţărănesc-Stere în alianţă cu Liga contra Cametei-1 şi Partidul Naţional Creştin(Agrar)-Goga-1. În total, în Gorj s-au repartizat 52 de mandate, 8 în 1919, câte 4 în 1920 şi 1922 şi câte 5 în perioada 1926-1937.
Printre aleşii Gorjului care s-au remarcat în viaţa politică a ţării au fost Gheorghe Tătărescu, N. Frumuşianu, Virgil Stănescu, N. Hasnaş-PNL, Grigore Iunian şi Ion D. Isac-PNŢ cu diversele lui variante ş.a. Cel puţin până în 1937 în Gorj s-a respectat în mare parte regimul democratic iar cadrele didactice au jucat un rol extrem de important.
