Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Politică » Limitele Alianţei Social-Liberale

Limitele Alianţei Social-Liberale

Submitted by on 3 February 2010articol citit de 1,206 ori | No Comment

Dan Voiculescu, alias Mogulul, a trimis o scrisoare deschisă săptămâna trecută prin intermediul blogului sau, prin care propunea constituirea urgentă a unei alternative reale de partid politic de opoziţie, respectiv Alianţa Social-Liberală, care ar urma să fie alcătuită din PSD, PNL şi PC. Cu toate că acest proiect al colaborării accentuate dintre principalele partide de opoziţie actuale a constituit şi baza proiectului politic Klaus Johannis prin care primarul Sibiului ar fi devenit primarul respectabil al unei alianţe politice formată din PSD si PNL, proiect care a fost sprijinit de mai mulţi ani de zile de către celalalt „mogul” important: liberalul Dinu Patriciu. Cu toate ca la prima vedere acest proiect pare fezabil, am analizat împreună cu mai mulţi sociologi starea de fapt şi am ajuns la următoarele concluzii:

Daca conservatorii mai vor sa fie luati in serios trebuie sa intre in alegeri pe bune

Daca conservatorii mai vor sa fie luati in serios trebuie sa intre in alegeri pe bune

Viitor marcat de incertitudine
Demografic, din punct de vedere al profilului votanţilor, analiza votului ne arată că PNL are potenţial individual de creştere politică până la 24% până în 2012. PD-L poate ajunge la 33% şi PSD la 30%. Din punct de vedere electoral, aşa cum s-a văzut şi în analizele sociologice ale votului în turul doi al alegerilor prezidenţiale, alianţa cu PSD a determinat pentru PNL pierderea a circa 1/3 din voturile sale tradiţionale, care au optat pentru Traian Băsescu şi PD-L în turul doi. Perspectiva repetării acestei situaţii ar duce PNL în 2012, ca şi cota indiviză în cadrul Alianţei Social-Liberale, la maxim, 15-16%, in cel mai optimist scenariu scenariu. Mă refer aici la electoratul taliban de dreapta care este animat de valorile anti-comuniste care au devenit un veritabil brand: brandul anticomunismului. Acest brand a fost legitimat ani de zile de către liberali iar această opţiune bruscă, oarecum gândită, normală şi logică din campania electorală a prezidenţialelor din 2009, prin care PNL si PSD cooperează pentru a da ţării un guvern democratic şi funcţional, nu reprezintă pentru acei 1/3 din liberali decât o trădare a ţelurilor „sacre” ale anti-comunismului. Simboluri precum bolşevicul Iliescu, mineriadele, Piaţa Universităţii, mafia lui Năstase etc. sunt astăzi incontestabile mijloace de a marca decizia unor grupuri importante de electorat. Gândiţi-vă câţi dintre apropiaţii dumneavoastră reacţionează imediat la aceste simboluri ale anti-comunismului folosite măiastru de către Traian Băsescu precum usturoiul împotriva vampirilor. Prin campania sa şi programul său politic, Băsescu s-a apropiat imagologic de apărarea valorilor anti-comuniste, a condamnat oficial comunismul şi şi-a însuşit aceasta temă câştigătoare.

Pariu pe calul mort
Pentru PNL, alierea cu un PSD în plină reformare reprezintă astăzi, oricât de rău îmi pare să recunosc asta, decizia de a lua în braţe un imens Zombie în putrefacţie, un mort care nu realizează că e mort. PSD trebuie să se reformeze de unul singur în următorii doi ani şi poate face asta dar o alianţă cu PNL, legitimată la tribunal sau în alte foruri, nu ar fi benefică nimănui. Dacă PSD se va reface la nivel de organizaţii după Congres, e posibil să coopereze cu PNL dar nu cred că se vor alia. Viitorul preşedinte al PSD, Adrian Năstase, a prezentat pe larg într-un material de pe blogul sau cum a scăzut continuu electoratul tradiţional de stânga al partidului şi se va concentra pe recâştigarea sa. E mai greu să facă asta de mână cu PNL dar o poate încerca pe cont propriu.

PC şi provocarea alegerilor
Pentru PC, singurele opţiuni rămân apropierea de unul din cele două partide de mai sus. Până atunci însă, ca sa nu devină remorca cu potenţial mediatic a celor două, PC trebuie să demonstreze pe cont propriu la alegerile locale din 2012 că poate însemna ceva în politica românească. Pentru asta ar trebui să urmărească un obiectiv foarte simplu: să identifice candidaţi fezabili, curaţi şi mai ales, puternici, prin care să se impună cu un anumit număr de primari. Îi poate propune pe tinerii din pepiniera şi până atunci, poate lucra din nou la nivel de organizaţii locale, nefuncţionale astăzi.
Spectrul politic românesc din anul 2010 arată astăzi astfel: PD-L s-a poziţionat la centru-dreapta pe baza brandului popular, un brand incontestabil în spaţiul public al anului 2010 pentru că pare sau sună mai degraba constructiv. În schimb PNL dă încă senzaţia de club englezesc elitist, apărător al patronilor asupritori care nu plătesc aşa cum trebuie forţa de muncă iar PSD, mai simplu, e asociat cu comuniştii, încearcă fără niciun succes să se reformeze şi cu asta basta. PNL a devenit mai degrabă un partid social-liberal decât unul neoliberal şi asta nu e neapărat ceva rău. Liderii partidului au înţeles că nu pot promova valorile capitalismului pur-sânge într-o ţară săracă şi fără resurse şi au recurs inclusiv la politici şi abordări sociale, pe fondul temelor principale ale pieţii. PSD va încerca reacoperirea zonei de stânga şi mai ales centru-stânga, prin revenirea la o social-democraţie autentică care să aibă ca obiectiv principal reducerea disparităţilor rural-urban şi programe de dezvoltare. PC se afla foarte aproape de PNL ca şi orientare de facto actuală, chiar dacă este perceput, din păcate, ca divizia mediatică şi de comunicare a PSD din campaniile electorale.
Domnule Voiculescu, în orice caz, pe eşichierul politic mai e loc la stânga PSD. Acolo se poate dezvolta un partid cu forţă în această perioadă şi din punct de vedere concurenţial, PC poate opta pentru acea zonă de reprezentare. Asta ar înlătura şi acţiunea lui Cozmâncă sau, eventual, îi puteţi coopta pe Oprescu&Cozmâncă cu a lor viitoare iniţiativă de eşec cu Alianţa Stângii, într-un proiect de stânga de succes. ştiu că poate nu vă place, d-le Voiculescu, însă la nivel de centru e bătaie mare, cam toate partidele mari stând în zona asta. Mai mult, Gabriel Oprea îşi va înfiinţa în curând Uniunea pentru Progres aşa ca la centru va fi tot mai puţin loc. Cum vi se pare ideea de migrare treptată spre stânga autentică a grupurilor vulnerabile? (Menţionez însă aici riscul ca să fiţi uşor de asimilat tot cu PSD).
Trecerea PC spre stânga veritabilă e însă doar un scenariu propus spre analiză. Soluţia pentru PC este testarea competiţională a partidului la alegerile locale din 2012. Maximizarea rezultatului de la locale este cel care ar putea da PC şansa negocierii politice cu celelalte partide şi desprinderea de etichetă de PC=Antenele. În lipsa de delimitare fermă ideologică, PC trebuie să recruteze urgent candidaţi veritabili pentru alegerile locale din 2012. O soluţie ar putea fi candidaţi atipici, charismatici, care cunosc problemele zonei şi pot fi acceptaţi legitim de comunitate (cuvânt cheie sau o idee pt ideologie?). Aşa cum e Piedone în sectorul 4 (by the way, şi el trebuie menţinut).
Ca să conchid, domnule Voiculescu, un congres reunit al Opoziţiei va putea avea amploare după ce vor fi avut loc congresele PSD şi PNL. Până atunci dar cel mai probabil şi de atunci încolo, partidele vor lupta oficial individual în opoziţie, urmând a colabora neoficial. Totul ar putea funcţiona în opoziţie exact pe modelul colaborării PNL cu PSD pentru menţinerea la guvernare în 2007-2008, rămasă neoficială în scripte, aşa cum se cuvine. Cu toate acestea, sunt sceptic că veţi putea reuni vreodată delegaţi PSD, PNL si PC într-un congres de opoziţie care chiar să funcţioneze. În plus, un astfel de congres, ar trebui să se finalizeze printr-o Alianţă social-liberală, care ar avea însă limitele de mai sus.

Comments are closed.