Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special, Video » Fermierii gorjeni, între grevă şi subvenţii

Fermierii gorjeni, între grevă şi subvenţii

Submitted by on 20 October 2009articol citit de 7,225 ori | No Comment

Fermierii din Gorj sunt într-o adevărată confuzie, neştiind, în prezent, dacă vor primi sau nu prima tranşă a subvenţiei pentru anul 2009. Ei spun că reprezentanţii asociaţiilor crescătorilor de animale din care fac parte i-au anunţat că trebuie să intre în grevă în semn de protest, în timp ce reprezentanţii guvernului în teritoriu spun că subvenţiile se vor da, înainte de sfârşitul lunii noiembrie.

Fermierii gorjeni aşteaptă subvenţiile să cumpere furaje pentru iarnă

Fermierii gorjeni aşteaptă subvenţiile să cumpere furaje pentru iarnă

Ion Cuteanu este unul dintre mulţii fermieri români care se uită că vine iarna şi nu au cu ce cumpăra furaje la animale, pentru că n-au venit subvenţiile. El şi familia lui sunt din Novaci, unde au gospodăria, dar au stâna la marginea Târgu Jiului, unde au cumpărat  o construcţie părăsită şi îşi pasc animalele pe un teren închiriat de la sătenii din Turcineşti. Oamenii sunt foarte încurcaţi de schimbările din ultimul timp, aşa că nu mai ştiu ce să creadă: vine subvenţia, sau nu? Bărbatul spune că nu ştie ce să mai creadă: „Noi facem parte dintr-o asociaţie a crescătorilor de animale de la Novaci, iar de acolo ni s-a spus că trebuie să intrăm în grevă, pentru că prima tranşă a subvenţiei nu mai vine, pentru că Guvernul nu are bani. Acum, am auzit că ar veni. Nici nu mai ştim ce să credem. Problema e că vine iarna, iar noi n-am cumpărat porumb pentru oi, că tot o veni. Avem 350 de oi şi 20 de vaci, iar pentru noi subvenţia înseamnă 350 de milioane pe an, nu e orice sumă. Dacă tot am cheltuit pe camere cu faianţă, vane de inox, mulgătoare, ca să ne încadrăm în cerinţele Uniunii Europene, trebuie să şi beneficiem de drepturile pe care le avem, ca cetăţeni europeni”.

Şi, totuşi, vine subvenţia?
Pe 9 octombrie 2009, Costel Caraş, preşedintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine din România, declara că a aflat că nu sunt bani de subvenţii. Acesta susţine că a discutat cu ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea şi că acesta ar fi spus că nu va plăti subvenţia, pentru că ar avea „alte priorităţi”.
Ulterior, Emil Boc a anunţat, la mijlocul săptămânii trecute, că Guvernul se va împrumuta din Trezorerie pentru plata subvenţiilor, până vin banii de le Uniunea Europeană. Apoi, în ziua de sâmbătă, 15.10.2009, Guvernul a hotărât să dea banii, după care, duminică, la o emisiune de la TVR s-a vorbit din nou de lipsa subvenţiilor, dar se pare că emisiunea a scăpat aşa, fiind înregistrată înainte de şedinţa de Guvern de sâmbătă. În aceeaşi zi, a ieşit preşedintele ţării, Traian Băsescu şi a spus că s-au deblocat banii.

Lupii îl fac pe cioban să doarmă lângă oi, într-o improvizaţie numită cambuză

Lupii îl fac pe cioban să doarmă lângă oi, într-o improvizaţie numită cambuză

Declaraţii locale
La rândul lor, subprefectul de Gorj, Marcel Romanescu, spune că banii vor ajunge la oameni până la sfârşitul lui noiembrie, dacă aceştia vor afla la timp, ca să-i ceară: „trebuie ca oamenii să afle că banii au venit pentru subvenţiile agricole, mai ales că au fost atâtea declaraţii pro şi contra, iar fermierii nu mai ştiu ce să creadă.”
De asemenea, Constantin Negrea, directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură Gorj, ne-a declarat că banii există, iar fermierii pot să-şi ceară drepturile: „Se dau acum 70% din subvenţiile agricole pentru anul 2009, urmând ca restul sumelor să fie alocate anul viitor.”

Oieritul, soluţie de criză
Ionel Cuteanu, fiul fermierului de la Turcineşti, are 32 de ani şi se ocupă cu creşterea animalelor de când se ştie. El spune că nici o slujbă n-ar fi fost mai sigură ca a lui, mai ales acum, pe timp de criză: „Eu sunt sigur că nu rămân fără bani în buzunar. Noi vindem brânza direct la piaţă, la oameni. Ori, oamenii cumpără, chiar dacă mai puţin acum, pentru că nu pot renunţa la mâncare. A scăzut şi preţul laptelui şi al lânii, e adevărat. Dar putem reduce numărul oilor, dacă cheltuielile sunt prea mari, dar fără oi tot nu ne lăsăm. Ele sunt siguranţa noastră, serviciul nostru, ne place ce facem, aşa că nu avem de gând să ne lăsăm de oierit.”

Comments are closed.