Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial » Birocraţia la gorjeni

Birocraţia la gorjeni

Submitted by on 14 March 2012articol citit de 871 ori | No Comment

Suntem deja la mai bine de cinci ani din momentul intrării în Uniunea Europeană şi, cel puţin teoretic, lucrul ar trebui să se vadă în mod pozitiv în toate domeniile. Doar că nu este  deloc aşa, parafrazându-l  peste timp pe marele Brâncuşi am putea spune că suntem mai săraci şi poate mai înapoiaţi ca în perioada dinainte. Nu ne putem rupe de tradiţia balcanică a şpăgii dar, mai ales, nu facem nimic fără o pilă, relaţie sau mica ”atenţie” ca să mai și rezolvăm ceva. Am ajuns până acolo încât ca să obţii un certificat de deces la o primărie rurală să stai cu mortul lângă groapă că ba nu e secretarul, ba nu e primarul sau alte organe abilitate să semneze asemenea acte.
Pentru a-şi justifica schema supradimensionată, unele instituţii bugetare sunt adevărate laboratoare de tocat hârtie, nervi şi timp. Dacă un agent privat poate ”unge” rotiţele unui angrenaj  bugetar, ca un exemplu Vama, când o altă instituţie de stat are nevoie de niscaiva aprobări e jale mare. Tocmai atunci bugetarul incompetent şi indolent se trezeşte să aplice legea la sânge, să păstreze perioadele legale şi să rezolve problemele…la calendele greceşti. Că vezi, de acolo nu pică! Doar suntem în România unde se spune că  ei se fac că muncesc, statul se face că îi plăteşte. Aceiaşi bugetari pe care acum preşedintele Băsescu pare să îi fi redescoperit după ce ne spunea că sunt duşi în spate de sectorul privat, dar asta e altă chestiune de raţiune electorală!
Dacă am vorbi doar de sectorul public mai treacă – meargă, dar lucrurile stau la fel şi în sectorul privat. Încercaţi să plătiţi o factură de gaze şi una de curent, sunteţi un norocos dacă reuşiţi într-o zi şi asta cu plecare de la serviciu pentru că, aţi înţeles bine, ghişeele proprii şi băncile au acelaşi program 9-17.00, semn că la Târgu-Jiu se chiuleşte la greu. Puţini sunt cei care pot să scape de acest calvar cu ajutorul calculatorului pentru că treabă de români, ori nu a venit factura ori nu a fost operată plata sau cine ştie ce s-ar mai fi putut întâmpla. Ai nevoie la CEZ, ca un exemplu, să schimbi o partidă, ştiţi cât durează? Vă rugăm să ne credeţi pe cuvânt, cel puţin 2-3 săptămâni veţi alerga după contract. Atunci s-ar putea să mai aveţi o surpriză, plictisitul funcţionar care e acolo de pe vremea când firma era românească şi îşi prinde degetele în calculator a bătut ceva greşit. Şi atunci ciclul se repetă…
Suntem în ţara unde ne place să complicăm lucrurile, să cerem la acte inutile doar ca să arătăm că facem ceva. Asistam recent la un ghişeu CEC, banca la care românii de la țară încă își mai lasă banii, cum o funcționară nu îl lăsa pe un domn în vârstă să depună niște bani într-un depozit pe motiv că soția nu este de față, deși omul avea și buletinul soției. Că norme, că lege, că alte o mie şi unul de motive, omul trebuia să vină iar de la Polovragi pentru că funcţionara era…nesatisfăcută!
La Gorj birocraţia a atins culmi nebănuite chiar la Prefectura Gorj. Ca să iei un cazier plăteşti o chitanţă la Prefectură-prima coadă, iei un timbru fiscal de la Poştă-a doua coadă şi mergi la Poliţie pentru a treia coadă. Birocraţia ne costă bani, timp şi nervi. Până când?

Comments are closed.