Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Editorial, Politică » Băsescu, acest Golum al României

Băsescu, acest Golum al României

Submitted by on 8 May 2012articol citit de 1,245 ori | No Comment

Cine nu-l ştie pe Golum, ca să înţeleagă comparaţia, sau Smeagol în a doua personalitate a personajului, trebuie să vadă filmul „Stăpânul inelelor”. Abia după ce l-am văzut şi eu mi-am dat seama cât de bună e analogia, care, recunosc, nu-mi aparţine. Dar, parcă, autorul scenariului s-a inspirat din personalitatea şi profilul fizic al preşedintelui nostru,  pentru că tare îi mai seamănă personajul. Când îl vezi, făcând orice pentru a câştiga inelul, bătându-se cu el însuşi, contrazicându-se în vorbe şi gândire, parcă-l vezi pe Traian Băsescu. Pe scumpul nostru preşedinte, care spunea pensionarilor peste umăr, în urmă cu ceva timp, că orice venit trebuie impozitat şi naţiunii că salariile bugetarilor trebuie reduse cu 25%, iar acum, după ce Guvernul Ponta a anunţat că va da înapoi contribuţiile oprite ilegal din pensii şi va reveni la salariile bugetarilor şi-a dat seama, bruscă, de faptul că mărirea salariilor va duce la reîntregirea bugetului pentru pensii. Tot Golum şi Smeagol sunt, probabil, de vină pentru faptul că Băsescu nu-l scotea pe Victor Ponta din copilot, iar acum l-a acceptat, fără să clipească, drept premier al României. Şi nu în calitate de copilot cum l-a avut el pe Emil Boc, premierul ce nu făcea altceva decât să repete declaraţiile lui Băsescu, ci ca şef al executivului, care e decis să se subordoneze Parlamentului şi nu preşedintelui, aşa cum prevede legea.
E clar că Traian Băsescu a făcut acest joc de glezne abia în momentul în care a constatat că mulţi parlamentari PDL fug din partid ca şobolanii de pe o corabie pe cale să se scufunde, urcându-se la bordul vaporului noii puteri, în speţă USL. A uitat de principii, a uitat de tot şi a avut grijă să nu-l supere pe Ponta, în speranţa că acesta îl va tolera la preşedinţie până la finalul mandatului. Iar schimbarea e cu atât mai şocantă (dar nu imprevizibilă), cu cât preşedintele a sfidat cu nonşalanţă USL-ul. Nu a ţinut cont de premierii propuşi de USL cu ocazia fostelor încercări de schimbare a guvernului, ba chiar a refuzat să trateze USL-ul ca o forţă politică unică, chemând cele trei partide componente separat la consultări.
Cât despre apropierea alegerilor locale, aici situaţia diferă. Primarii şi candidaţii se mută de la un partid la altul, dar exodul nu e doar de la PDL către USL ci şi invers. Asta pentru că, prin formarea USL şi protocolul prin care s-a stabilit să se meargă din partea celor trei partide cu candidat unic, unii din USL care sperau să candideze nu au mai avut loc şi atunci au părăsit partidul, mergând chiar la PDL-ul aflat în dizgraţie, dacă n-au avut o soluţie mai bună.
Iată cât de imprevizibilă (ca să nu spun altfel) e politica…

Comments are closed.