La patru ani după ce angajaţii de la UREX ieşeau în stradă, blocând Europeanul 79 pentru că munceau fără bani, justiţia face dreptate. O instanţă a Tribunalului Argeş constată că cei doi au folosit banii încasaţi de la CNLO, invocând datorii fictive către alte firme ale lor şi îi obligă să pună din buzunar paguba, ce se ridică la aproape 300 miliarde lei vechi.
La data de 11.04. 2007, lichidatorul judiciar SCP SIOMAX SPRL, desemnat în 2004 să administreze procedura de insolvenţă împotriva debitorului SC UREX SA (care a reuşit să vândă la licitaţie uzina aflată în activitate propriilor săi angajaţi), a cerut în instanţă ca cei doi Crişani să plătească daunele aduse. După atâţia ani, în care procesele s-au ţinut lanţ, acest ultim proces, se pare, îi va pedepsi pe Alexandru Crişan senior şi Alexandru Crişan junior pentru faptele lor. Pe 16 decembrie 2008, Tribunalul Comercial Argeş a emis sentinţa nr. 1186/F prin care a hotărât: „Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SIOMAX SPRL (…) împotriva pârâţilor Crişan Alexandru Senior, Crişan Alexandru Junior, (…). Obligă pe pârâţi să aducă la masa credală a debitorului SC UREX Rovinari SA suma de 29.898.030,22 lei.”
Banii CNLO „fufuiţi”
Dând în judecată pe cei doi Crişani, administratorul judiciar a cerut antrenarea răspunderii lor patrimoniale (împreună cu alte câteva persoane), în vederea acoperirii prejudiciului în sumă de 95.869.909,22 ron (adică aproape 1.000 de miliarde lei vechi). Deşi instanţa a admis în parte acţiunea, obligând familia Crişan să dea doar o treime din banii ceruţi de lichidator, suma rămâne, totuşi, exorbitantă. Cu ocazia procesului, expertizele au arătat cum s-au făcut ingineriile financiare care au lăsat uzina fără banii încasaţi de la CNLO. De asemenea, între debitor şi firmele din grupul Alexander SC MULTITRADE COMPANY SRL şi SC PHEONIX TRADING COMPANY SRL a intervenit o compensare pentru stingerea datoriilor. Compensarea s-a făcut cu creanţe pe care CNLO le avea faţă de debitor, deşi datoriile către cei doi furnizori nu erau, aşa cum cere legea: „certe, lichide şi exigibile”. Mai mult, facturile pro forma care au fost achitate cu creanţe de la CNLO nu au fost înregistrate în contabilitate de debitor şi au fost întocmite ulterior datei compensărilor. Acest lucru s-a putut foarte simplu dovedi, pentru că pe formularele respective erau înscrise acte normative emise ulterior datei compensării.
O altă situaţie
În perioada 2000- 2003, UREX a încheiat contracte de comision cu SC MONDEXIM SRL, SC MULTITRADE COMPANY SRL, SC PHEONIX TRADING COMPANY SRL, SC ALEXANDER TRADING INTERNAŢIONAL SRL şi SC SANCRIS SRL. Prin acestea, comisionarii se obligau să desfăşoare activităţi de ajutorare pe piaţă a debitorului, contra unor comisioane de 5-10% pentru fiecare operaţiune în parte, care, prin acte adiţionale ulterioare au ajuns la 10-39% din valoarea sumelor. Societăţile comisionare au emis facturi fiscale pentru suma totală de 17.569.355 lei, achitate aproape integral de debitorul UREX. Potrivit expertului Dinu Ion şi a procesului verbal încheiat în 13.08.2004 de o echipă de control de la Direcţia de Control Fiscal Gorj, acestea nu şi-au îndeplinit, însă, obligaţiile contractuale.
Şi, totuşi…
Aşa cum face orice om cu bani, familia Crişan va merge până în pânzele albe cu judecata, cei doi nefiind mulţumiţi de verdict, deşi acesta a diminuat la o treime suma cerută în instanţă de lichidatorul judiciar. Deşi hotărârea era definitivă, aceasta putea fi atacată cu recurs în 10 zile de la comunicare, ceea ce s-a şi întâmplat. Aşa că începe o nouă rundă de termen de judecată şi nu se ştie cum se va termina. Dar, totuşi, foştii angajaţi ai UREX-ului, care îşi văd acum liniştiţi de treabă, pot avea satisfacţia că cei doi Crişani au fost învinşi, chiar dacă soluţia e vremelnică, până la pronunţarea unei noi soluţii, după judecarea recursului.
Remember
Deşi oamenii de la UREX munceau ca şi pe timpul când uzina era de stat, având acelaşi beneficiar principal: Compania Naţională a Lignitului Oltenia, pentru care făcea reparaţii de utilaj minier, iar banii intrau în cont ca şi până atunci, aceştia dispăreau fără urmă. Când oamenii au constatat că muncesc degeaba, stând mai multe luni fără bani, au blocat drumul de mai multe ori, au făcut un marş la Târgu Jiu pe jos, au manifestat în faţa Prefecturii şi abia aşa s-au făcut „auziţi” de autorităţi. Astfel, uzina a fost băgată în faliment, administratorul judiciar SIOMAX reuşind s-o aducă pe linia de plutire, după ce a scos-o la licitaţie fiind cumpărată de angajaţi. Dacă aceştia au acum propria firmă, SC UMR SA, care a cumpărat activele UREX, SIOMAX-ul încă se luptă cu vechiul dosar, până ce va achita toate datoriile aflate, încă, la masa credală.
