Ziua Națională în Istoria Gorjului

Loading

În toamna acestui an a văzut lumina tiparului o nouă lucrare sub semnătura prestigioasă a istoricului Gheorghe Nichifor, cartea ”DE LA 10 MAI LA 1 DECEMBRIE Ziua națională a României la Gorj”(Editura Revers, 2022).  Deloc întâmplătoare, apariția editorială era și necesară și oportună în aceste vremuri încărcate de istorie. Cititorul poate descoperi în cele peste 350 de pagini ale lucrării informații interesante, foarte multe inedite,  referitoare la cele trei zile naționale ale românilor  din ultimul secol și jumătate: 10 MAI 1866, 23 AUGUST 1944 ȘI 1 DECEMBRIE 1918.

Fără îndoială, orice lucrare semnată de istoricul Gheorghe Nichifor este un eveniment editorial. Și se testează asta de fiecare dată, Gheorghe  Nichifor  oferă prin  librărie rodul muncii sale iar cititorii nu lipsesc. Cartea ”De la 10 mai la 1 decembrie Ziua națională a României la Gorj” este de găsit în acest sistem  iar cititorii sunt invitați să o descopere. Vorbim despre o documentare amplă despre cum s-au văzut cele trei sărbători ale Zilei Naționale în țară și pe meleagurile Gorjului.

Lecția de istorie oferită cu acest prilej de profesorul Gheorghe Nichifor ne arată că la români s-a vorbit prima dată de o sărbătoare națională de acest tip în 1860 când Mihail Kogălniceanu i-a solicitat principelui Alexandru Ioan Cuza  o asemenea decizie pentru 24 ianuarie 1859, ziua Unirii Munteniei cu Moldova. După abdicarea lui Cuza și mai ales după încoronarea prințului străin-Carol I-lucrurile au înclinat spre 10 Mai, zi cu semnificație multiplă în istoria Regalității românești. Până în anii posbelici  am avut Ziua de 10 Mai, apoi 23 August până în 1989 și 1 Decembrie 1918 în ultimele trei decenii. Bineînțeles, după 2007 și aderarea la Uniunea Europeană, România sărbătorește și 9 Mai –ZIUA EUROPEI, dată la care Robert Schuman , ministrul de externe al Franței de la acea vreme  rostea declarația ce îi poartă numele și prin a cărei însemnătate ziua de 9 mai a devenit  Ziua Europei pentru a celebra momentul de debut al construcției unificatoare europene.

Despre Ziua Națională

Intrând în conținutul cărții, Gheorghe Nichifor ne poartă mai întâi spre ziua de 10 MAI, conoscută decenii la rând ca Ziua Regalității. Aflăm astfel despre tripla semnificație: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.10 mai a fost ziua naţională a României din 1866 până în 1947, până la venirea comuniştilor la putere. În perioada comunistă, sărbătoarea de 10 Mai a dispărut  din memoria colectivă, iar când se vorbea despre Independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai 1877. Sub zodia  normalului,  mai nou 10 Mai  este şi zi de sărbătoare naţională.  Ziua Regalităţii: 10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România.

La data de 10 mai 1877, Senatul României a votat proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de o contribuţia decisivă a trupelor române, comandate efectiv de principele  Carol I. Totodată, Congresul de la Berlin, din 1878, a consfinţit independenţa absolută a României faţă de Imperiul Otoman.

La 10 Mai 1881, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României. Ca zi naţională, 10 Mai era sărbătorită de toţi românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la şosea. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947.

Trecând mai departe, 23 august 1944 a fost cea mai mare sărbătoare comunistă. Marcarea ca atare a început în 1948. Se marca  la 23 august „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”, cu defilari ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin.

Pe măsura întăririi comunismului românesc, „insurecţia armată antifascistă” a devenit „revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă”, iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparată de comunişti pentru a marca cu fast „propăşirea comunismului” şi „idealurile muncitoreşti” ale poporului român.

Cu siguranță, generațiile mai vârstnice își amintesc cum se serba această zi, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu. Pe stadioane erau alte manifestari omagiale de dimensiuni megalomanice dedicate Partidului Comunist şi conducătorului iubit, la care elevii, artistii, sportivii sau muncitorii din uzine erau obligati să participe, cu entuziasm, în cinstea cuplului dictatorial.

Reținem că  Ziua Națională a României a fost stabilită pe data de 1 decembrie imediat după Revoluție, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990. Același act normativ stabilea că Ziua Națională pe 1 decembrie este și o sărbătoare publică și zi liberă pentru toți angajații.

În Gorjul de odinioară

Istoricul Gheorghe Nichifor ne poartă prin intermediul documentării în Gorjul ultimului secol și jumătate, unele aspecte ale trecutului acestei zone  fiind relevate deja în alte lucrări cu aceeași semnătură.  Realizăm cu acest prilej că  și din acest punct de vedere, conjudețenii nostril  au fost racordați la ce se întâmpla pe plan national. Surprind plăcut informațiile colaterale subiectului dar care au rolul să familiarizeze cititorul cu epoca. Bunăoară, aflăm că în 1893, Protoieria Gorj primea de la superiori  ordinal ”pentru pomenire  la serviciile divine a principesei Maria, soția principelui Ferdinand al României, viitoarea pereche regală a României Mari”(Gheorghe Nichifor, De la 10 mai la 1 decembrie…, Editura REVERS, Craiova, 2022, pag. 38).

În perioada 1930-1940, autoritățile din toată țara au sărbătorit cu mult elan Ziua Restaurației, la 8 iunie 1930 regele Carol al II-lea preluase  conducerea țării  cu larga complicitate a unor lideri politici care au crezut că îl pot controla.  Ziua Restaurației din 1938 a fost sărbătorită cu mare pompă la Tg-Jiu.  Sărbătoarea a fost dedicată de rege tineretului țării. ”Din programul  sărbătorii de la Târgu-Jiu nu au lipsit  defilările, programele artistice, întrecerile sportive și o șezătoare”(Gh. Nichifor, op.cit., pag. 76).

Aflăm, de exemplu, că ziua de 10 Mai 1940  a fost sărbătorită la Târgu-Jiu, fără participarea armatei. Astfel, după slujba de la Biserica ”Sfinții Apostoli”, mulțimea s-a îndreptat către statuia lui Tudor Vladimirescu  unde oficialitățile au asistat la defilare, Colonelul Șerban Leoveanu a primit felicitările șefilor de instituții din oraș: V. Dobrescu, protoiereul județului, Titu Staicu-primarul orașului, I.P. Negru, prim-președintele Tribunalului Gorj, Nicu Petrescu-Baroul de avocați, Em. Săvoiu secretarul Fromtului Renașterii Naționale, prof.  Teodor Gâlcescu-Straja Țării, Miron Constantinescu-căminele culturalw și alții.(Gh.Nichifor, op.cit., pag. 79-80).

Încercarea noastră de cronică e doar o invitație la lectură, un demers de  cercetare istorică, adaptat publicului larg, ce merită parcurs!