Un an greu, o lege aşteptată în învăţământ

Elevii din învăţământul preuniversitar au intrat în vacanţa de iarnă ca urmare a concediului fără plată al dascălilor, stabilit de Ministerul Educaţiei pentru perioada 14-18 decembrie 2009. Vacanţa de iarnă durează până pe 3 ianuarie 2010. Semestrul I continuă din 4 ianuarie până în 29 ianuarie, iar în intervalul 30 ianuarie-7 februarie 2010 este programată vacanţa intersemestrială. Semestrul II începe pe 8 februarie 2010 şi se încheie pe 11 iunie 2010. În intervalul 3-11 aprilie, elevii vor avea vacanţa de primăvară. Vacanţa de vară va începe pe 12 iunie şi se va termina pe 12 septembrie 2010.

Anul 2009 a fost unul foarte dificil pentru lumea şcolii, început sub speranţa că salariile cadrelor didactice vor fi mărite cu 50%, se termină sub semnul unor reduceri de 15,5% pe lunile noiembrie şi decembrie. La acest moment se prefigurează un an 2010 mult mai dificil din punct de vedere salarial şi al locurilor de muncă, dar asupra acestui aspect vom mai reveni.

Sub semnul protestelor
Anunţat ca un an al protestelor sindicale, 2010 va fi un efect al anului 2009. Criza a dus la tăierea a peste 20.000 de norme în învăţământ. Ceea ce a devenit o realitate în august, începuse să devină o ştire încă din aprilie. În această lună s-a pus pentru prima dată problema reducerii cu 20.000 a numărului de norme. În acelaşi timp, Guvernul dând vina pe criza mondială, încerca să blocheze aplicarea legii 221/2008 şi mai mult să îngheţe salariile. În ceea ce privea descentralizarea, proiectul de act normativ trebuia să fie gata până la 1 mai. Deja se stabiliseră principalele direcţii care urmau să fie puse în practică. În ceea ce priveşte învăţământul, descentralizarea propunea un nou examen de titularizare care se va desfăşura la unitatea de învăţământ. În plus, directorul urma să fie angajat în urma unui concurs organizat de consiliul de administraţie, care va fi format din o treime angajaţi ai şcolii, o treime părinţi şi o treime reprezentanţi ai autorităţilor locale. Totul s-a blocat din cauza intereselor politice şi al campaniei electorale.

Cu arma la picior
Actualul guvern suspendat Emil Boc nu a respectat protocolul încheiat cu sindicatele în primăvara acestui an, suficiente motive pentru alte mişcări sindicale în 2010. Aşa cum aţi putut citi în VERTICAL la vremea respectivă, acordul avea următoarele prevederi: Resursele alocate Educaţiei prin buget vor fi asigurate de Ministerul Finanţelor Publice, fără a afecta nivelul veniturilor salariale pe anul 2009; Constituirea, în cursul lunii mai a.c. prin Ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a Comisiei de Monitorizare pentru evaluarea modului în care s-au realizat şi se vor realiza cheltuielile de investiţii în educaţie; Definitivarea principiilor şi calendarului privind descentralizarea; Menţinerea titularizării în sistemul naţional de învăţământ şi în viitoarele Legi ale Educaţiei; Preluarea în corpul Legii salarizării unitare a sistemului bugetar a unui model european de ierarhizare a categoriilor de bugetari. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării va susţine plasarea cadrelor didactice cât mai aproape de vârful ierarhiei; Proiectele şi programele de cercetare aflate în derulare se continuă prin alocarea corespunzătoare a creditelor bugetare aprobate şi prin utilizarea creditelor de angajament;  Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi partenerii sociali încep dezbaterile pe legile învăţământului la 15 mai a.c. Dacă ne luăm după promisiunile guvernamentale nerespectate, vom avea un an 2010 plin de mişcări sindicale în învăţământ.

Legea salarizării unice şi Legea Educaţiei Naţionale
Legea salarizării unice ar fi trebuit să ofere personalului didactic poziţia pe care o merita. Salariile decente nu au rezistat însă nici măcar pe hârtie. În momentul în care proiectul de lege a ajuns să fie discutat pentru prima dată în Guvern, reprezentanţii Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale au tăiat dintr-un foc 40 % din coeficienţii mai multor categorii de bugetari printre care şi celor din învăţământ.
Legea Educaţiei Naţionale, deşi declarată neconstituţională, a adus foarte multe schimbări: învăţământul obligatoriu este de zece clase, dar avem şi obligativitatea grupei pregătitoare; curriculumul este centrat pe cele opt competenţe-cheie agreate la nivelul UE, ce practic vor schimba din temelii modul în care vor învăţa copiii noştri din manuale, care vor fi axate nu pe aspecte cantitative, ci pe aspecte calitative, să înveţe cum să înveţe, să li se dezvolte spiritul creativ, să nu mai fie doar o masă amorfă care trebuie să recepteze informaţii cantitative, ci, dimpotrivă, învăţământul să-i formeze pentru viaţă şi să îi pregătească cu abilităţi de comunicare, cu abilităţi digitale, specifice secolului în care trăim; aplicarea principiului: finanţarea urmează elevul şi pentru învăţământul privat, nu numai pentru cel de stat. Statul susţine calitatea educaţiei, indiferent de tipul de capital al furnizorului de educaţie; un nou tip de finanţare a învăţământului preuniversitar care are la bază trei tipuri de finanţare: a) finanţarea de bază, în funcţie de costuri standard per elev sau preşcolar; b) finanţarea complementară, pentru investiţii şi c) finanţarea suplimentară pentru premierea şcolilor, inclusiv sau de performanţă; evaluării prin teste de tip internaţional în clasele a II-a, a IV-a, a VI-a şi a VIII-a;