În ianuarie 1821 debuta Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, mulți ani considerată ca începutul Epocii Moderne în Istoria României. Cu toate că evenimentele inițiate de gorjean s-au sfârșit tragic, moartea conducătorului și înăbușirea mișcării, una dintre cele mai importante revendicări, înlăturarea domniilor fanariote, s-a realizat în anul următor. Despre Tudor Vladimirescu s-au scris și s-au spus foarte multe lucruri, ca în cazul și altor conducători celebrii au apărut multe legende, prezentăm în cele ce urmează una din acestea.
Despre Tudor Vladimirescu, cel care le-a lăsat urmașilor drept moștenire mai multe datorii, se spune că a fost un ctitor de biserici atât în Gorj cât și în Mehedinți, locul de baștină al tatălui său. Mai puțini știu, dacă este să dăm crezare legendei, că prima sa biserică se datorează unei întâmplări mai puțin fericite din tinerețea sa. Povestea se leagă de familia Glogoveanu și tocmai de aceea este mai puțin credibilă, relaţiile lui Tudor Vladimirescu cu boierii Glogoveni, în special cu Ioniţă şi Nicolae, de la intrarea lui în casa acestei familii şi până la sfârşitul eroului gorjean fiind foarte bune. În timpul evenimentelor de la 1821, Nicolae nu s-a implicat activ în desfăşurarea evenimentelor, dar l-a susţinut pe căpitanul de panduri.
Povestea unei biserici
Tudor Vladimirescu a fost mehedințean după tată, acesta fiind născut în satul Prejna. Memoria istorică nu a păstrat numele familiei, știm că tatăl se numea Constantin (Ursu) și s-a căsătorit cu Ana Bondoc din Vladimir-Gorj. Potrivit lui Sergiu Popescu, într-un material publicat cu ani în urmă, Tudor Vladimirescu se trage dintr-o familie de preoți prin bunicul după mamă și unchiul său.
De aceste origini se leagă și povestea noastră, Tudor Vladimirescu ridicând în satul Prejna o biserică în locul uneia ”vechi și roase de vreme”. Același Sergiu Popescu (2007) ne spune și povestea. Prin anii 1800-1806, Tudor, împreună cu un tovarăş al său, numit Covrea, erau oamenii de încredere ai unui boier, Ion Glogoveanu , pentru comerţul cu vite peste graniţă, în Transilvania. La o astfel de vânzare, Tudor şi Covrea opresc pentru ei o parte din bani. În urma unor neînţelegeri, este reclamat de tovarăşul său înaintea boierului, fiind învinuit că ar fi încercat să-l înşele pe acesta. Supărat, boierul s-a adresat autorităţilor, iar Tudor va fi arestat şi judecat după străvechiul obicei dacic, numit ordalia, potrivit căruia cel condamnat urma să fie supus la una din cele trei probe: proba focului, proba apei şi proba animalelor. A fost ales pentru cea din urmă. Aceasta presupunea ca cel pedepsit să fie legat de un copac în pădure, dezbrăcat în pielea goală. Dacă timp de trei zile şi trei nopţi vinovatul nu era devorat de animalele sălbatice se considera că a fost nevinovat şi trebuia eliberat. Fiind apărat de prietenii săi, Tudor a scăpat nevătămat şi a jurat, drept recunoştinţă, să zidească o biserică. Construcţia acesteia a început în anul 1806. Legenda spune că, la temelie, Tudor ar fi îngropat sabia sa, iar Duncea un inel. Pe un Triod, tipărit la Blaj în 1806, Tudor făcea următoarea însemnare: „aceat Triod s-au cumpărat dă mine la leat 1808, Martie 9, pentru sfănta Beserică ot Preşna, hramul Sfintei Adormiri al Precestei, care s-au făcut iarăş cu cheltuiala mea şi am iscălit Theodor biv vel sluger şi Comandir”.
Legenda ar putea să fie contrazisă de realitatea istorică, Tudor Vladimirescu păstrându-și relațiile constant bune cu familia Glogoveanu. Pe seama lui Tudor Vladimirescu a mai fost pusă și o relație neprincipială cu una din soțiile Glogoveanu, cel mai probabil tot o legendă.