De nouă ani încoace, la Muzeul “Tudor Arghezi” din orașul Târgu Cărbunești are loc o manifestare cultural- artistică, TUDOR ARGHEZI-POETUL ȘI APICULTORUL, prilejuită de lansarea revistei ALBINUȘA.
Vineri, 10 noiembrie, în cadrul acestui eveniment, a fost organizat și un atelier de creație ( atelier de literatură) numit „Să potrivim cuvintele”, în amintirea primului său volum de versuri „Cuvinte potrivite”, în orașul unde-și are originile poetul și apicultorul Tudor Arghezi (lucru mai puțin cunoscut).
De ce la Târgu Cărbunești?
Poate mulți s-au întrebat de ce, la Târgu- Cărbunești, există instituții culturale și școlare precum Muzeul „Tudor Arghezi”, Biblioteca „Tudor Arghezi”, Centrul Cultural „Tudor Arghezi” și, nu în ultimul rând, Colegiul Național „Tudor Arghezi”. Nu întâmplător, aceste instituții poartă amprenta marelui scriitor, ci pentru faptul că acesta și-a recunoscut dintotdeauna și a vorbit cu entuziasm despre orginile sale gorjenești, acestea fiind date de bunicul său, care a trăit într-unul din satele cărbuneștene, Duțești.
Tudor Arghezi nu a avut niciodată bucuria de a vizita locurile pe care le-a iubit foarte mult și de care era foarte mândru, așa cum mărturisea fiica sa Mitzura. A fost în Gorj, doar trecând cu trenul prin Târgu Cărbunești, atunci când, din cauza pamfletului „Baroane” a fost arestat și adus în lagărul de la Târgu -Jiu, în anul 1943. Atunci a scris, pentru Cărbunești, “Bine te-am găsit Cărbunești”.
Astfel, pentru Arghezi aceste meleaguri au fost ca un “leagăn” al copilăriei lui, chiar dacă copilăria lui nu a fost petrecută aici, o copilarie, de altfel, destul de zbuciumată și cu multe neajunsuri. Pentru el, această perioadă așa cum singur mărturisea, “a fost cea mai amară vârstă a vieții”, spunând că nu ar mai dori niciodată să fie copil.
S-a născut la 21 mai 1880 în București, părinții lui fiind Nae Theodorescu și Maria Theodorescu. Tudor Arghezi este pseudonimul lui Ion Theodorescu, poetul împrumutând prenumele Tudor de la bunicul său, iar numele Arghezi de la vechea denumire a râului Arghes- Argesis – pentru că, împreună cu părinții, a locuit și în județul Argeș.
Viața și activitatea
Arghezi este unul dintre cei mai apreciați scriitori români, fiind: poet, prozator, gazetar, critic de artă, cu o carieră literară bogată, scriitor pentru toate vârstele. Datorită valoroasei sale opere, a fost ales membru al Academiei Române, a primit Premiul Național de Poezie și multe alte titluri.
A debutat în 1896, ca scriitor, cu poezia „Tatăl meu”, au urmat alte titluri, însă adevăratul debut a fost în anul 1927, la 47 de ani, cu primul volum de poezie: „Cuvinte potrivite”.
Alte volume de poezie ale lui Arghezi au fost: Flori de mucegai; Cărticica de seară; Hore; Abecedar; Cântare omului; Stiluri noi: Prisaca ( acesta fiind un volum pentru copii cu poezii precum: Stupul lor; Tâlharul pedepsit; Fetica; Zdreanță)
Arghezi a scris și proză – volume precum: Ce-ai cu mine vântule; Cartea cu jucării; Pe o palmă de țărână.
La Mărțișor
În anul 1926, Tudor Arghezi a cumpărat în București un teren mare, pe care și-a construit o casă cu 20 de camere, pe care a numit-o „Casa Mărțișor”, în cinstea mărțișorului, care în acele vremuri era un șnur alb-roșu ce se agăța în pomi, după ce era purtat în piept, la început de primăvară. Acolo și-a înființat Arghezi o tipografie cu tot ce era necesar, pentru tipărirea propriilor cărți, precum și pentru revista „Bilete de papagal”. Crea mai ales noaptea, deoarece ziua, alături de soția sa, participa la treburile din gospodărie, unde era meticulos în tot ceea ce făcea, atât la îngrijirea animalelor, cât și la tot ce ținea de grădina de legume, livadă și STUPINĂ. Dragostea scriitorului pentru albine era împărtășită și de soția sa Paraschiva, aceasta reușind în viață să-i cunoască toate tabieturile, înțelegându-i toate trăirile.
Destinul nu a vrut să-l lase despărțit de soția sa nici după moarte pe Arghezi, pentru că poetul a urmat-o îndeaproape nu doar în viață, ci și în moarte, exact la un an. Pe piatra ei funerară este menționat: „STINSĂ ȘI ÎNHUMATĂ AICI ÎN GRĂDINA ȘI PRISACA EI DIN MĂRȚIȘOR”.
Acolo, la Mărțișor, și-au aflat locul de veci Arghezi și soția sa Paraschiva, precum și fiica lor Mitzura. Tot acolo este îngropat și cunoscutul Zdreanță – câinele preferat al familiei. Cine nu poate ajunge, însă, la Mărțișor, merită să tragă o fugă la Târgu Cărbunești, unde Muzeul „Tudor Arghezi” găzduiește multe dintre obiectele personale ale scriitorului, donate de fiica sa, Mitzura, pentru dragostea ce a nutrit-o întreaga viață pentru acest oraș, deși a trecut prin el doar o dată, cu trenul. Dovadă stă faptul că, pe crucea sa, este menționat că este „ cu origine pământească din Gorj”.
Gabriela Firescu
