Maestrul instrumentelor și pseudo – instrumentelor aerofone, recunoscut atât în țară cât și peste hotare, profesor doctor Ștefan Popescu, s-a întors, de curând, de la Festivalul “Belgrade Award 2017”, la care a participat alături de Orchestra „Maria Lătărețu” a Școlii Populare de Artă Târgu Jiu, atât el cât și orchestra câștigând două dintre trofeele festivalului. Dar nu numai despre asta veți afla în interviul ce urmează, ci de întreaga sa activitate artistică, ce depășește 50 de ani numai în mediul instituțional organizat… pentru că de cântat cântă de la vârsta de 6 ani.
Reporter: Încă un trofeu internațional pentru Ștefan Popescu, „tânărul pensionar”, cum vă prezenta cineva la un spectacol. Deși ați ieșit la pensie, după zeci de ani în care ați făcut parte din conducerea Școlii Populare de Artă Târgu Jiu, ca director adjunct, vă continuați activitatea ca profesor și membru al Ansamblului „Maria Lătărețu”.
Ștefan Popescu: M-am pensionat, pentru că a venit vremea, dar nu mă voi lăsa de muzică niciodată și voi continua activitatea în cadrul Școlii și a Ansamblului cât bunul Dumnezeu îmi va da putere să continui. Într-adevăr, în cadrul “Belgrade Award 2017”, delegaţia noastră a câștigat două dintre cele opt trofee puse la bătaie de ţara organizatoare. „Premiul pentru Cel mai bun solist” mi-a fost acordat mie, iar Premiul pentru Cea mai bună orchestră a fost acordat Ansamblului Folcloric „Maria Lătăreţu”. Festivalul de la Belgrad face parte dintr-o federaţie internaţională a festivalurilor folclorice iar faptul că noi am fost invitați să reprezentăm România a fost o mare onoare.
R.: Aveți dese ieșiri din țară, primind invitații nominal, sau fiind delegat să faceți parte din echipa Gorjului la diverse manifestări culturale. Cum a fost în Cipru, în primăvară?
Ș.P.: Am fost desemnat de Consiliul Județean Gorj, din partea Școlii Populare să susțin un recital la românii din Cipru – Nicosia, în perioada 27 și 28 mai 2017 la „Iia românească în Cipru”, unde s-a organizat o expoziție de obiecte tradiționale și un spectacol. Am fost primit extraordinar, chiar de la aeroport de doamna Cristina Todea. A fost prezent în delegație Gheorge Ciuncanu, cu veste și haine tradiționale, de la Tismana, Oana Pârvan cu costume populare oltenești, eu și colegul Valerică Zorzon. Albinel Firescu, reprezentantul Muzeului Județean Gorj a vorbit despre scoarțele oltenești, un discurs excepțional, de care auditoriul a fost de-a dreptul impresionat. Erau acolo în jur de 250- 300 de români și unii chiar mi-au spus că au așteptat să vadă cu ce instrumente am venit, ce am mai inventat. Mă știau de pe internet și abia așteptau să mă cunoască. La fiecare instrument sau pseudo – instrument le explicam și cântam, am avut un succes excepțional, am cântat timp de o oră. Erau și ciprioți la acel eveniment, nu numai români, dar toți cei prezenți au aplaudat minute în șir, am fost foarte impresionat de asta. Am reprezentat instituția, județul și țara, fapt care m-a onorat și m-am mirat foarte tare să constat, în aeroport, că mulți mă știau: ”Uite pe cel care cântă cu sticla și cu morcovul.”
R.: Cu siguranță, cititorii ar dori să afle cum ați ajuns unde vă aflați acum. Când ați început să cântați și cum de ați pornit pe acest drum?
Ș.P.: Am început de la 6 ani, cu fluierul, după curci. Creșteam multe și toamna le dădea tata la cei cu nunți. Uneori mai pierdeam fluierele prin fân, dar bunica mea, Floarea, scotea banii din batistă și îmi cumpăra de fiecare dată altul. Un fluier de prun costa 5 lei îmi aduc și acum aminte. Gheorghe Stoenescu, bunicul meu din partea mamei, cânta cu fluierul la clăci, hore, care se făceau la răscruci de drumuri unde erau troițele. Veneau sătenii îmbrăcați în costume populare, cât de frumos era…
R.: Unde v-ați născut și cum a decurs firul vieții în perioada formării dumneavoastră?
Ș.P: Sunt din Bustuchin, localitate care mi-a acordat titlul de „Cetățean de onoare” în 2004. La 10 ani, conduceam corul Școlii Generale Poiana Seciuri. Am făcut liceul la Craiova, iar la 15 ani eram în Orchestra CFR Craiova, sub bagheta dirijorului Dumitru Botezatu, care era și dirijor la Ansamblului Profesionist Nicolae Bălcescu, actualul „Maria Tănase”. Cântam la ocarină, fluier și caval, eram și solist și în orchestră.
R.: Cine v-a descoperit talentul și v-a propulsat la începuturile carierei artistice?
Ș.P.: M-a descoperit un acordeonist… Lângă gară, era un restaurat – grădină de vară, unde cânta un acordeonist celebru la acea vreme, în anii 65-70. Aveam fluierul în buzunarul de la haină și eu beam suc, el bere neagră. Căpătasem ceva curaj și experiență, cântasem la concursuri, chiar la Craiova, am câștigat concursul „Dialog la Distanță”. Am scos fluierul, iar când m-a auzit cum cânt a zis că el n-are fluieraș așa ca mine de bun la orchestră și așa am ajuns să cânt în Orchestra CFR Craiova. La 18 ani, cântam la nunți cu fluierul alături de foarte mari violoniști, ocazie cu care am câștigat multă experiență. Urechea muzicală m-a ajutat chiar și în armată. Am făcut armata la Cărbunești, la transmisiuni și am devenit cel mai bun telegrafist din țară, pentru că trebuie să ai ureche ca transmisionist. Au vrut să mă ia civil la București, la minister, după ce am terminat armata, dar îmi intrase în sânge lăutăria…
R.: Cum ați ajuns să lucrați în instituțiile de cultură?
Ș.P.: Când am terminat armata, având părinții în Gorj, am venit la Centrul de Îndrumare, unde era dirijor Nelu Bobirci și coregraf Iulian Malea. De atunci am fost în Ansamblul „Fluierașul” al Centrului. Îmi amintesc, la 23 August s-au adunat peste 100 de lăutari din Motru, Peșteana și din alte zone, eu eram singurul fluieraș și naist. De aici s-a înființat Ansamblul „Altița” al Cooperativei Meșteșugărești, în 1975. Școala exista din 1972, eu am înființat în 1975 clasa de nai. Am câștigat chiar locul 3 pe țară la Cântarea României cu clasa mea de nai și am cântat cu ei în fața lui Ceaușescu.
R.: Ansamblul „Altița” a avut și el perioada lui de glorie.
Ș.P.: Cu „Altița” am fost în turnee în Ungaria în 1977, în Grecia 1979, În Italia în 1982-1983, în Bulgaria, 1988 – 1989 în Turcia și Germania. În 1985 am înființat Taraful „Rapsozii Gorjului”. La vioară era Victor Țambu și apoi a venit Marcel Parnica. În 1989, Școala Populară era la Radio și Tv, avea mare succes. În 1990 am mers în Franța cu „Balada Jiului”, ansamblu al Școlii Populare, înființat de Liviu Dafinescu. Ulterior, numele ansamblului a fost schimbat, devenind „Maria Lătărețu”. Am fost în turnee, de-a lungul anilor, atât cu „Maria Lătărețu”, cât și cu „Doina Gorjului”. În ultimii ani, cu Ansamblul „Maria Lătărețu”: 2015- 2016-2017 în Serbia, Cehia, Franța, Cipru.
R.: Când ați făcut prima imprimare și cum a evoluat activitatea școlii?
Ș.P.: În 1993 și în 1996 am realizat primele discuri compacte cu taraful Rapsozii Gorjului în Franța, la invitația lor și gratuit. În 2004 am devenit director adjunct, director plin fiind Viorel Gârbaciu. Am înființat pe toată Valea Amaradiei și nu numai, alături de primari, festivaluri concurs după numele artiștilor din zonă. Mulțumesc domnului Ion Ciocea, primarul comunei Bustuchin, pentru titlul de „Cetățean de Onoare” acordat și pentru că a acceptat să organizăm Festivalul „Iustina Băluțeanu”. Localitățile care au acceptat provocarea și le mulțumesc pentru asta primarilor și consiliilor locale sunt: Hurezani, Bustuchin, Căpreni, Logrești, Stoina, Stejari, Rovinari, Țicleni, Licurici și Berlești.
R.: La Berlești, festivalul poartă numele rapsodului local Gheorghe Ciociu. Am înțeles că l-ați cunoscut personal și ați învățat să cântați la paie de la el.
Ș.P.: Când aveam 10 ani, tatăl meu mi-a zis: „Hai să trecem dealul la Bârzei, să vezi cum cântă unul cu paiele de ovăz! Gheorghe Ciociu din Crușeț cânta cu paiele și m-a învățat și pe mine… Am ținut mult să fie acest festival cu premii, iar de anul trecut domnul primar a acceptat propunerea mea.
R.: Cred că și la petreceri private sunteți invitat, la succesul pe care-l aveți când apăreți pe orice scenă.
Ș.P.: Nunți, petreceri, merg de o viață și chiar și acum, primesc invitații în județ și în țară la petreceri private, am o formație cu care cânt, mulți oameni mă iubesc și vor să le fiu alături la evenimentele pe care le organizează.
R.: Aveți și un urmaș în familie, precum și mulți elevi care au ales această profesie.
Ș.P.: Fiul meu mi-a urmat drumul pe calea naiului, dar am și mulți foști elevi care sunt profesori, Dumitru Pasăre e profesor la liceul de muzică, Laviniu Păducel e la Doina Gorjului, Daniel Șoșoi e profesor de muzică la școlile din Valea Amaradiei. Ghicolescu Gilbert, profesor de istorie în Călărași și absolvent de drept, fiind prieteni de mult, îi place caval, fluier și nai și celelalte instrumente tubulare pe care le predau eu și a venit la Școala Populară din Târgu Jiu. O profesoară de geografie la liceul sportiv, Violeta Țăpuș, e eleva mea la nai. Părintele Mastan din Bolboși, e elevul fiului meu Ciprian, la nai și cântă pe stânga, singurul care cântă pe stânga. Domnul Roșu, pensionar, elev al școlii, fluier, fost director la Consiliul Județean Gorj. Lavinius Nikolaevic, sârb, e la doctorat la Timișoara, a fost elevul meu, deși era absolvent de conservator la clarinet și nai, a venit la fluier și caval și dă doctoratul la clarinet și instrumente populare. Crăciunescu Mihaela, Saragea Andreea, Andreea Aniniș, Andreea Peneșel, au fost elevii mei și acum urmează drumul muzicii. Aveam 27 de ani când învățam un învățător de 45 de ani, din Mateești – Vâlcea, la fluier, caval, cimpoi și ocarină. Are 85 de ani și vorbim la telefon, mă întreabă: „Ce face profesorul meu?”.
R.: Sunteți mereu prezent la posturile de televiziune.
Ș.P.: La toate televiziunile naționale. Am fost invitat la TVR de Elize Stan, la „O dată-n viață”, de două ori, dirijor fiind Nicolae Botgros. La Pro TV la „Românii au Talent”, la „Cireașa de pe Tort”. La Antena 1, la „Next Star”, am fost cu eleva mea Petronela Bârsilă, care a intrat în finală, apoi am fost invitat să cânt la categoria „Golden Star” și am și primit cupa, de altfel și ea a luat „Golden Star”. Am fost la „Răzvan și Dani”, la „Ai umor”, unde am cântat la mici…
R.: Între timp, v-ați desăvârșit și studiile.
Ș.P.: Mi-am făcut doctoratul pe tema instrumentelor de suflat cu cotutelă, cu doi coordonatori, profesori doctori, Ioan Bocșa pe muzică și Romului Mocanu profesor doctor pe agricultură. Lucrarea se numește „Cercetări privind valorificarea superioară a instrumentelor și pseudo – instrumentelor aerofone în concordanță cu diferite plante din care se confecționează.” La susținerea tezei, comisia a zis că e unică în Europa și chiar în lume. Vreau să intru în Cartea Recordurilor cu trei secțiuni: cântând la legume, fructe, instrumente.
R.: Trebuie să spunem, celor care nu știu, că dumneavoastră și construiți instrumente, scrieți cărți.
Ș.P.: Multe: ca instrumente, am construit și construiesc nai, fluier, caval și cimpoi. De cântat, cânt la ai, fluier, caval, ocarină, cimpoi și flaut.
La capitolul pseudo – instrumente, creații: tărtăcuță (tâlv), paie, mâr, pară, morcov, nucă, ciomag, cănuță, digifonf, ploscă, urcior, sticla cu țuică, creația mea de acum 40 de ani la o nuntă, la unghii, solniță, lingură de lemn, cuc din lut, pupăză din lut, tilincă, seringă(de 5 ani, dar numai la petreceri private).
De scris, am scris două cărți: „Din tulpina pomului cânt de dragul omului”, 360 de pagini, cu melodii scrise pe note, compuse de mine și ale lui Maria Lătărețu executate la aceste instrumente, (Autor eu si fiul meu). A doua carte e teza de doctorat, care a fost foarte apreciată de specialiști.
