Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Starea de spirit a locuitorilor fostei comune Ceauru (III)

Starea de spirit a locuitorilor fostei comune Ceauru (III)

Submitted by on 21 October 2016articol citit de 1,042 ori | No Comment

Urgia războiului, la care au participat în perioada 1916-1918 şi locuitorii fostei comune Ceauru, a lăsat urme adânci în rândul populaţiei acestei localităţi pe lângă greutăţile traiului de zi cu zi pe care îl îndurau mai toţi ţăranii din această comună din cauza lipsurilor materiale, aceştia fiind săraci, lipsiţi de pământ dar şi fără cultură. Comuna Ceauru formată din satele Ceauru, ca sat de reşedinţă şi Tămăşeşti împreună cu mahalaua Uncioaia, era alcătuită în marea majoritate din locuitori ţărani clăcaşi pe moşia marelui boier doljean Jean Mihail, cei din Ceauru, Ecaterina Korne, cei din Tămăşeşti şi boierii din Corneşti Rioşeni, Viişoreni şi Mongeşti, cei din cătunul Uncioaia.

Biserica de Lemn Ceauru este unul din simbolurile localității

Biserica de Lemn Ceauru este unul din simbolurile localității

Din paginile aceluiaşi ziar aflăm despre alte fapte nelegiuite ale aceluiaşi Pârvulescu, astfel în numărul din 9 ianuarie, acelaşi an, în articolul cu titlul „Degeneraţii Pârvanof-Brăiloiu” se scria: „Despre degeneratul sergent bulgar Pârvanof şi degeneratul său fin notarul Ion Brăiloiu, amândoi din Ceaur, mi-se mai scrie: Văzând că *Românismul* dă pe faţă faptele şi numele degeneraţilor, vă comunicăm şi următoarele.
Bulgarul Pârvanof, în calitate de inspector agricol şi primar nemţesc, lua curcani de la oameni ca să nu-i trimeată la corvoade, le arăta oamenilor harta la conacul moşiei fraţilor Mihail spunând: Pe-ai voştri îi bat pe-aici Bulgarii cu petri că Bulgarii sunt tari.
Ca primar Pârvanof aduna din sat 2500 ouă pe săptămână, bătea femeile mobilizaţilor fiind cu coşurile cu ouă pe cap. Pe femeia lui Ion Gheorghe (Gherghina) şi pe a lui I. P. B. Nanu le-a bătut, fiindcă n-au vrut să se ducă cu carul cu boi în corvoadă la Nemţi pentru 16-20 zile. Când femeia lui Ion Gheorghe (Gherghina) ţipând împreună cu copiii şi plângând îi zicea, că o să-i vie omul ei acasă ca să o răsbune, Pârvanof a strigat: *Să-ţi fie al dracului omu cu regele şi armata lui, care s-a apucat cu Bulgarii şi cu Nemţii; nu ştia că nu le are puterea!*
La botezul copilului notarului, care i-a pus numele *Tudor* ca al lui Pârvanof, au fost invitaţi la masă numai Nemţi. A fost invitat şi comerciantul Ion Bălănescu, care îi dase notarului vin aproape degeaba. Teodor Pârvanof învăţa pe Bălănescu care se prefăcea că e beat, să rupă banii nemţeşti şi să-i dea rupţi lăutarilor, ca astfel să aibă motiv de a-l închide Nemţii, sub cuvânt că Bălănescu îşi bate joc de ei.
Notarul I. Brăiloiu avea de dat Nemţilor 3-4 rânduri de ouă şi nu i se atingea un fir de păr, iar când femeile nu aveau de unde să dea ouă, erau amendate de el şi de Nemţi cu câte 10-20 lei de fiecare ou. Amenzile le-npărţea cu Nemţii. A vândut împreună cu naşul său calul mobilizatului Luca Niţu cu 900 lei, iar femeii i-a dat 200 lei. A luat cânepa de la oameni şi a dus-o la Nemţi fără a o plăti oamenilor. A luat de la Nemţi bani şi pe coadele vitelor, băgându-i în buzunarul său.
Când a auzit, că vine în sat d-nul Simion Voiculescu să caute porcii d-lui Pantelimon Voiculescu, notarul s-a dus prin sat zicând oamenilor să tae urechile porcilor furaţi, ca să nu fie cunoscuţi, având urechile crestate. La notarul s-a găsit un porc al d-lui P. Voiculescu.
Notarul stă tot cu mâna la inimă de supărare că au plecat Nemţii, cari îi făgăduiseră, că-l fac director ori casier la vre-o societate pusă în serviciul Nemţilor, fiind omul lor de încredere. Tot Nemţii făgăduiseră şi naşului său Teodor Pârvanof, că-i dau casele şi 100 ha pământ din proprietatea d-lor Mihail…”
În urma marelui război, locuitorii fostei comune Ceauru, au rămas afectaţi mult timp datorită pierderilor umane şi materiale imense pe care le-au suferit, situaţia acestora îmbunătăţindu-se însă abia atunci când au fost împroprietăriţi, în marea lor majoritate, cu suprafeţe de teren care aveau să le asigure un nivel de trai cât de cât normal.
Ca să nu poată fi uitaţi pentru eroismul de care au dat dovadă jertfindu-se pentru patrie, la data de 29 septembrie 1935, din iniţiativa preotului local Dumitru Viezure, a fost dezvelit un monument ridicat în cinstea acestor eroi ai neamului românesc. Slujba religioasă, care a avut loc cu această ocazie, a fost oficiată de către preoţii centrului parohial Arcani în frunte cu protoiereul judeţului Grigore Prejbeanu. După sfinţirea monumentului au luat cuvântul protoiereul Grigore Prejbeanu, în numele bisericii, maiorul Covrig Vasile din Regimentul 18 Dorobanţi, în numele armatei, învăţătorul Vasile Bretoiu, căpitan invalid, în numele şcolii din localitate, doctorul Nicolae Hasnaş, deputat şi preotul Dumitru Viezure, din partea comitetului de iniţiativă.
După ceremonie s-a derulat un spectacol susţinut de corul şcolii primare şi fanfara militară care au intonat muzică patriotică continuând cu obişnuita şedinţă ţinută de preoţii cercului parohial Arcani ce a început cu predica susţinută de preotul Ion C. Popescu din Stroieşti care a prezentat şi comunicarea „Adevăr şi minciună”, urmat de preotul Toma Bălan din Corneşti cu alocuţiunea despre „Cultul datoriei” continuând cu preotul Constantin Giurgiulescu din Arcani cu detalii despre Sfânta Mănăstire Arnota. Manifestarea a continuat cu intonarea a diferite cântări religioase rostite de corul cantorilor din acest centru iar la sfârşit preoţii şi fruntaşii satului au participat la masa comună oferită de parohul local Dumitru Viezure.
Din păcate acest monument a fost dezasamblat în urmă cu câţiva ani şi înlocuit, pierzându-şi astfel valoarea istorică dată de importanţa evenimentelor pentru care acesta a fost ridicat.

Comments are closed.