1. Uniunea Naţională pentru Progresul României – Stânga
Uniunea Naţională pentru Progresul României, partidul care se va forma pe nucleul parlamentarilor independenţi din Senat, conduşi de generalul Gabriel Oprea, actual ministru de interne, va ocupa zona de stânga. Această zonă era vizată de iniţiativa lui Aurelian Bondrea, rectorul lui Spiru Haret, care prin vectorii de imagine Octav Cozmâncă şi Sorin Oprescu, urmarea înfiinţarea unui partid de stânga. Această iniţiativă s-a contopit între timp in ceea ce va fi UNPR, fără vectorii de imagine de mai sus. Desi se declara de centru-stânga, e clar ca UNPR va fi mai mult de stânga decât de centru pentru că altfel nu ar gasi un electorat suficient. În plus, majoritatea celor din aceasta grupare au mesaje politice tot în această zonă in jurul temei „interesului naţiona” si întăririi puterii statului. Recentele acţiuni de dialog cu sindicatele le intăresc această emblemă precum si faptul ca liberalii independenţi au refuzat sa intre in UNPR motivând ca programul politic este mult prea radicalî spre stânga. Ce nu se ştie este insă cât va reuşi în fapt să câştige ca electorat viitoarea formaţiune. Estimarea mea se invarte in jurul a 5-7% din electorat aliniat cazon dupa o munca extrem de sustinuta si dacă se vor consolida ca filiale teritoriale.
2. Partidul Social-Democrat – Centru Stânga
Auto-intitulat drept singurul partid de stânga al României, PSD a trecut prin mai multe faze de evoluţie, de la FSN, FDSN si PDSR-ul de stânga condus de de facto de Ion Iliescu până în anul 2000, până la un PSD adaptat procesului de integrare europeană coordonat de guvernul, care a migrat către centru prin abordarea unei tendinţe existente in anii 2000 la nivel european: cea de-a treia cale, aşa cum ii spunea sociologul Anthony Giddens, mai clar o social-democraţie care îşi delimita abordarea liberala din economie si cea sociala din politicile sociale. Din punct de vedere al politicilor economice, PSD s-a comportat in 2000-2004 ca un partid de centru, ba chiar de centru-dreapta. In 2005-2008, fiind in opozitie si sprijinind in ultimul an guvernarea PNL, PSD a revenit la nivel de mesaj catre stanga dar accentul si modelul stangii europene a ramas, desi era usor neadaptat perioadei de criza. Liderul Mircea Geoana se dorea un Tony Blair a Romaniei si din pacate pentru partid a cultivat imaginea si mesajul de rigoare. Spun din pacate, pentru ca astfel nu au putut înregistra o creştere maximală pe baza perioadei de criza 2008-2009. Mai mult, jocul dublu 2 in 1 din 2007-2008 (minimal) – sprijinirea guvernării minoritare PNL si 2008-2009 (maximal) – participarea la guvernare cu PD-L si in paralel participarea la mesaje si critici de tip opozitie, i-a stabilizat definitiv catre centru-stanga. PSD se indreaptă spre cota electorala estimată la 23-25%.
3. Partidul Conservator – Centru
Activând pe o zona apropiată ideologic atât de PSD dar mai ales de PNL, mesajul încă neclar al PC tinde să fie unul de centru. Tendinţele de migrare spre centru-dreapta sunt, deşi moderne, neprielnice electoral, mai ales intr-o zona ocupata clar de PD-L si mai ales de PNL. Deplasarea spre centru-dreapta ar duce PC prea aproape de o lupta frontală cu elefantul electoral care este astăzi PDL. Aflat în plin proces de rebrenduire, partidul social-liberal înfiinţat de Dan Voiculescu, care are avantajele date de posturile de televiziune dar care duce în spate atât avantajele cat si ponoasele de remorcă de mici dimensiuni a PSD, trebuie să îşi identifice traseul pentru următorii ani. Ca imagine trebuie să se redefinească in paralel cu o câştigare a bătăliilor mici din aceasta perioada (creşterea imaginii noului preşedinte al partidului, tânărul Daniel Constantin si stabilizarea profilului acestuia precum şi câştigarea Colegiului 19 de către fosta şefa Loteriei, Liliana Minca). Clarificarea relaţiei pe care PC o va avea la nivel instituţional cu PSD si PNL, desprinderea de brandul Mogulului (de altfel, un om simpatic), rebranduirea şi reconstrucţia partidului de la filiale teritoriale la câştigarea unui nou electorat (inclusiv a categoriilor sociale defavorizate), face ca acest partid să fie intr-un moment zero al existentei sale. Un moment care însă le poate da sansa de a creste până la cel puţin 5% şi câştigarea unor primarii importante in 2012.
4. Partidul National Liberal – Centru Dreapta
PNL este astăzi un partid de centru-dreapta. Desi se manifestă în fapt ca un partid de centru, PNL rămâne înca aproape de masuri programatice puternic de dreapta precum reducerea TVA si a cotei unice sau retragerea statului din economie. In acelasi timp, la guvernare PNL a reusit sa castige pensionarii prin marcarea celei mai mari cresteri a pensiilor din Romania de dupa 1989 prin legea promovata de guvernul Tăriceanu. În perioada de după alegerile parlamentare din 2008, noul preşedinte al PNL Crin Antonescu a continuat un mesaj de radicalizare împotriva realitatii sociale a categoriilor dezavatajate puternic din aceasta perioadă (mici intreprinzători, profesori, pensionari etc.) concomitent cu promovarea unui program de dreapta care să readucă în prim plan creşterea economică. După noul congres din martie 2010, PNL îşi caută reintărirea identitară de centru-dreapta pe fondul în care principalul adversar pe această zona rămâne PDL. Dublarea strategiei discursive a liderului PNL cu propuneri concrete pe zona politicilor sociale precum si recastigarea electoratului marilor orase, poate duce la o intarire a PNL pe zona sa de identitate politica. Desprins de colaborarea cu PSD, PNL trebuie sa lupte individual cu PD-L pentru impartirea unui electorat in crestere si semnificativ mai mare decat in 2004. Cota electorală a PNL variază astăzi între 15 si 20%, mergând către un potenţial de 25% dacă se vor înregistra succese notabile în următorul an.
5. Partidul Democrat Liberal – Centru-Dreapta
Consolidat sub cupola brandului curat al popularilor, brand neafectat astăzi de conotaţii negative pe care le pot avea socialiştii sau liberalii, PDL a devenit astăzi ceea ce a fost PSD pe vremuri: partidul destinat prin excelenţă sensului participării la guvernare. Fără participarea la guvernare, vocaţia PDL devine una instabilă. Preşedintele Traian Băsescu este cel care a dus PDL la cota de astăzi prin mişcări politice succesive. În 6 ani, PDL a crescut de la 7% la aproximativ 35% in prezent, devenind astăzi cel mai puternic partid din România. Câştigând alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale, acest moment PDL se află în proces de urmărire a încolonării în urma sa a celor care vor sa participe la beneficiile guvernarii si redistribuirii de resurse. Singurele probleme reale sunt faptul ca nu si-au cultivat un lider de importanţa si impact apropiat cu Traian Băsescu, desi electoratul „de lider” al PDL asteapta asta si ca, fiind deja destul de mare, potentialul de a atinge 40% le aduce deja un pericol in plus in gestiuonarea bazei de organizatii dar si a mesajelor. In plus, colaborarea viitoare cu UNPR le va aduc eo disonanta cognitiva la nivel electoral alegatorilor PDL, care, desi au abordare pragmatica, sunt cultivati pe narativa „anti-comunista” si „anti sistem-ticalosit”. În momentul de faţă, PDL se află la circa 35% cu posibilitatea de a creşte până la 40% dacă Traian Băsescu şi majoritatea parlamentară impun un nou sistem electoral sau de a scădea până la 27-30% dacă nu se reuşeşte acest lucru şi PNL se impune ca lider al opozitiei.
Extrema dreaptă reprezentată de PRM si PNG se află în plina disolutie şi va dispărea definitiv pana la urmatoarele alegeri din lipsa de resurse financiare si de aderenţi. Momentan, cele două partide cumulează împreună maxim 5% din electorat.
Calcule orientative potenţial electoral:
Stânga: UNPR+PSD: 30% minim
Dreapta: PDL+PNL: 50% minim
Centru: PC+UDMR: 8%
Coaliţia majoritară azi: PDL+UNPR+UDMR: 45%
Opoziţia azi: PNL+PSD+ PC: 45%
