În vâltoarea generată de pandemia COVID-19, am plecat la drum sub protecţia anonimatului, într-un demers jurnalistic conex, cu gândul de a explora o temă care nu este departe de ceea ce se întâmplă în această perioadă: calitatea serviciilor publice de salubritate din marile aglomerări urbane din Oltenia, mai precis din cele cinci municipii reşedinţă de judeţ.
Voi atinge punctele principale identificate, cu speranţa ca jurnalişti profesionişti şi cu o mai mare experienţă decât mine să ducă mai departe investigaţia jurnalistică şi mesajul.
Obligațiile României prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană
În 2007, prin Tratatul de Aderare, capitolul 22 – Protecţia mediului înconjurător, România
s-a angajat să respecte standardele europene în domeniul colectării selective şi reciclării deşeurilor. Statul român avea, încă din 2006 Legea nr. 51 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, în care (la articolul 1, alin. 2, lit. e) se proclama că salubrizarea localităţilor intră în categoria serviciilor comunitare de utilităţi publice „care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale”.
Un an mai târziu, Bruxelles-ul a adoptat Directiva nr. 2008/98/CE care, la capitolul II, articolul 11, alineatul 2, prevede că „statele membre adoptă măsurile necesare destinate realizării următoarelor obiective: „a) până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor, cum ar fi, cel puţin, hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din gospodării şi, eventual, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din gospodării, se măreşte la un nivel minim de 50% din masa totală„.
Autorităţile române au transpus, cu greu, după trei ani, legislaţia europeană în Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deşeurilor (actualizată apoi prin OUG nr. 74/2018 şi Legea nr. 31/2019), care, la Anexa nr. 7, prevede nişte standarde în materia colectării selective a deşeurilor greu de imaginat pentru mentalitatea românească: până la 31.12.2019 gradul de colectare separată a deşeurilor municipale trebuie să fie de 40% din greutatea colectată, până la 31.12.2020 – de 50%, iar până la finele anului 2021 de 60%. Cum asigură autorităţile din cele mai mari centre urbane din regiunea Oltenia serviciile de salubritate, denumite pompos drept servicii de interes public general cu caracter social, vom vedea în cele ce urmează.
Standarde europene – mod de aplicare românesc
Patru din cele cinci judeţe ale Olteniei (Dolj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea) au reuşit să acceseze fonduri europene pentru implementarea unor proiecte gândite pentru o gestionare integrată a deşeurilor (aşa-numitele SMID-uri), care presupun puncte de depozitare/colectare selectivă a reziduurilor menajere pe nu mai puţin de cinci fracţii de separare (plastic, sticlă, metal, carton şi resturi menajere), transportul separat al acestora, realizarea unor staţii de sortare, de tratare mecano-biologică, de transfer pentru reciclarea acestora, având drept scop reintroducerea în economia circulară şi diminuarea cantităţilor eliminate prin depozitare. Între beneficiarii direcţi, se numără şi 4 dintre municipiile reşedinţă de judeţ din Oltenia, care, potrivit datelor de la recensământul din 2011, înglobează o populaţie de 625.447 locuitori. Un singur judeţ – Gorj – face notă discordantă, pentru că decidenţii vremii nu au fost în stare să scrie un proiect care să cuprindă toate localităţile şi au lăsat lucrurile la latitudinea fiecărei primării, după principiul fiecare se descurcă cum poate. Situaţia se reflectă din plin şi în municipiul reşedinţă de judeţ Târgu Jiu.
După ani buni de la startul acestor proiecte, suntem departe de standarde şi nu avem nicio şansă ca în 2020 să atingem ţinta de colectare selectivă de 50% din masa totală colectată, după ce obiectivul de 40% stabilit pentru 2019 a fost ratat cu mult de toate cele cinci mari oraşe din Oltenia.
Realitatea însă, dar şi statistica (cunoscută de angajaţii primăriilor şi de care se tem toţi responsabilii să vorbească) arată dezastrul în care ne situăm ca regiune: la Craiova se colectează selectiv sub 10% din cantitatea de deşeuri, la Râmnicu Vâlcea între 10 – 15%, la Târgu Jiu cel mult 17%, la Drobeta-Turnu Severin sub 15%, în timp ce la Slatina procentul se situează pe la 10%. Vorbim în procente şi în aproximări pentru că oficialii se feresc să comunice cifrele exacte. Operatorii de salubritate le ţin ascunse, iar cei pe care îi plătim din primării, consilii judeţene sau instituţii de mediu se fac că nu văd realitatea din jurul blocurilor în care trăim.
Dezinteresul autorităţilor locale (care ar trebui să fie atente la calitatea serviciilor pentru care operatorii încasează bani buni de la cetăţeni) face ca, în schimb, să ne confruntăm cu lipsa containerelor (absolut necesare dacă ne dorim colectare selectivă) sau cu nerespectarea frecvenţei de colectare a deşeurilor. Poate şi din acest motiv, în majoritatea punctelor de colectare a deşeurilor municipale din Craiova, Drobeta-Turnu Severin, Râmnicu Vâlcea, Slatina şi Târgu Jiu, deşeurile menajere nu sunt depozitate separat de către beneficiari sau, acolo unde sunt depozitate selectiv, ulterior sunt colectate şi transportate amestecat de firmele de salubritate, care recurg în general la o sortare sumară a deşeurilor de plastic şi carton în scopul comercializării, grosul mergând în gropile de gunoi mai mult sau mai puţin conforme.
La modul concret, vorbim despre mari firme de salubritate, cu contracte în toată ţara, care ar trebui să respecte legea şi nişte indicatori de performanţă în materia gestionării deşeurilor (pe care ar trebui să îi impună primăriile): IRIDEX GROUP SALUBRIZARE SRL Bucureşti în Dolj (fără Craiova deocamdată, unde încă mai ridică deşeurile operatorul primăriei), BRANTNER SERVICII ECOLOGICE SRL Cluj Napoca pentru municipiul Drobeta-Turnu Severin, COMPANIA ROMPREST SERVICE SA Bucureşti pentru municipiul Râmnicu Vâlcea, ROSAL GRUP SA Bucureşti (care se află în proces cu autorităţile judeţene pentru rezilierea contractului câştigat în 2018) şi POLARIS M. HOLDING SRL Constanţa pentru municipiul Târgu Jiu.
Proiectele SMID la care au aderat şi marile centre urbane Craiova, Drobeta-Turnu Severin, Slatina şi Râmnicu Vâlcea sunt blocate într-o etapă sau alta, din considerente care ţin sau de autorităţile contractante (beneficiari), de membrii asociaţiilor de dezvoltare inter-comunitară sau de interesele firmelor care au contractat serviciile respective.
În loc de concluzii: ce riscăm ca ţară şi ca regiune de dezvoltare?
Situaţia actuală ne-ar putea afecta financiar, în cele din urmă. Pe noi toţi. CUM? Simplu: standardele de colectare selectivă a deşeurilor municipale prevăzute de lege pentru anul 2019 nu au fost atinse şi, cel mai probabil, vor fi ratate şi la finalul anului 2020. Într-o astfel perspectivă (deloc de dorit), Comisia Europeană ar putea sancţiona România, iar noi, contribuabilii, vom plăti oalele sparte. Din dezinteres, incompetenţă sau … toate la un loc.
Cert este că, la finele anului 2018, Comisia Europeană a avertizat România că riscă ratarea ţintei de reciclare a deşeurilor municipale pentru 2020 (de 50%), subliniind că statul român recicla per total doar 13% din cantitatea de deşeuri produsă. Cu siguranţă, oficialii Comisiei Europene nu vor uita de aceste atenţionări, mai ales că între managementul deşeurilor şi calitatea mediului există o legătură indisolubilă. De aici şi până la aplicarea de sancţiuni nu este decât un singur pas.
Nerespectarea angajamentelor asumate pe linia gestionării selective a deşeurilor ne poate costa scump, în eventualitatea declanşării altor proceduri de infringement împotriva României, iar sancţiunile financiare pot afecta serios bugetul statului, şi aşa subţiat în actualul context pandemic. Şi vulnerabilizează (şi mai rău) imaginea statului român în relaţia cu instituţiile europene.
Deocamdată, cei 625.000 de locuitori din cele 5 municipii sunt victima dezinteresului unor decizionali sau a intereselor unor oameni de afaceri care fac profituri uriaşe din gunoaie. Deşi riscurile unor efecte multiplicate în domeniile sănătăţii publice şi al protecţiei mediului ar trebui să preocupe serios autorităţile, inclusiv pentru asigurarea unui nivel minim de civilizaţie.
Cât de racordată este regiunea Oltenia, în 2020, la standardele europene, rămâne de văzut.
