Suntem într-o ţară şi într-o perioadă a contrastelor de vreme ce toţi spunem că o ducem greu, cursul leului a luat-o razna, şomajul e în floare, economia nu produce mai nimic şi, cu toate astea, pe litoralul românesc vor ajunge în această vară mai mulţi români decât înainte de criză, la numărul acestora trebuie să mai adăugăm vreun milion de conaţionali pe la bulgari. Toată lumea spune că e rău, avem exemple în fiecare zi, dar continuăm să avem ambuteiaje în toate oraşele patriei, cârciumile nu vor da niciodată faliment iar la telefonia mobilă suntem campioni mondiali, până şi copilul de grădiniţă are două telefoane.
Românul cred că trăieşte două realităţi, îşi prioritizează resursele spre o direcţie greşită. La fel ca şi guvernanţii ultimilor ani, oare de ce să ne mai mirăm că au stat atâta timp la butoane, românul simplu a renunţat la investiţii în favoarea consumului. Chiar dacă stă cu părinţii şi are un venit cu puţin peste minimul pe economie, românul nostru investeşte într-o maşină bună, un telefon de fiţe şi în petrecerea timpului liber. Ce investeşte? Cel mai probabil banii părinţilor, pentru că la resursele sale minime nu credem că ar putea face prea mult. Toată societatea se comportă aşa, încercăm să pozăm în oameni care o duc bine, investim în consum şi în imagine şi de aici aparentul paradox între nivelul de trai, reflectat corect de presă, şi cum ne afişăm fiecare. Am putea spune că întreg poporul român trăieşte într-un film prost în care aparentul este diametral opus cu existentul. Poate şi de aici succesul nebun al reţelelor de socializare unde fiecare dintre noi poate fi, cel puţin prin intermediul fotografiilor, un J.R. sau Irinel Columbeanu.
Desigur, am citit şi eu teoriile privind optimismul care s-ar degaja în societatea românească în ultima perioadă şi de aici predilecţia pentru consum. Mi se pare cel puţin forţată o asemenea idee, de vreme ce vorbim de un popor cu grad mare de îndatorare, şi salariaţii şi pensionarii din România au cel puţin un credit. Românii trăiesc pe datorie de ceva timp iar aceasta, judecând după ce vedem la mare şi la soare, e într-o continuă creştere pentru că foarte mulţi înregistrează restanţe din ce în ce mai mari la credite. Dacă am trăi potrivit statisticilor, românii s-ar plasa într-o situaţie similară cu cea a unui popor din lumea a treia. Dacă lucrurile nu stau chiar aşa din fericire, acest lucru îl datorăm proverbialului talent de a ne descurca şi faptului că o mare parte din economia românească funcţionează la negru. Acele resurse par să ne mai ţină pe linia de plutire al nivelului de trai şi să mai stimuleze consumul. Altfel, cu 600 de lei la bloc nu ai cum să te descurci nici dacă ai fi Mugur Isărescu şi Theodor Stolojan la un loc.
Şi pentru că tot este anotimpul estival, semnele dinspre litoral sunt mai bune ca altădată, să ne gândim doar la faptul că anul acesta nu avem biletele cu reducere prin sindicate. E adevărat că unii trăiesc la mare mai ieftin ca la Târgu-Jiu, ofertele de cazare sunt foarte accesibile, dar asta e cu totul altă problemă. Oficial, ne merge bine! Să o lăsăm aşa măcar vara asta!
