România încurajează nemunca

Loading

Angajatorii care iau decizia de a concedia pe acei indivizi ce vin la muncă doar ca să taie frunză la câini riscă să le mai facă şi cadouri, dacă nu-i dau afară disciplinar sau pentru că nu sunt corespunzători locului de muncă. Clemenţa de a le propune încetarea raporturilor de muncă cu acordul părţilor îi costă cel puţin încă un salariu, în afara drepturilor băneşti de pe statul de plată, pentru că aşa prevede Contractul Colectiv de Muncă unic pe ţară, dar puţini cunosc acest act legislativ, deşi el este în vigoare din anul 2007. Această soluţie, este, totuşi, preferată destituirii, pentru că angajatul destituit se pune pe reclamaţii, iar povestea se încheie, de regulă, cu controale şi amenzi.

Fişa postului, frâul cu care angajatorul îşi poate struni angajatul
Fişa postului, frâul cu care angajatorul îşi poate struni angajatul

Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional pe anii 2007- 2011 prevede, la articolul 78 că:  “La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu ţin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite.” Această prevedere este mai puţin cunoscută, atât de angajaţi, cât şi de angajatori, dar este aplicabilă obligatoriu, dacă angajatul solicită acest drept. În aceste condiţii, angajatorii care sunt nevoiţi să dea afară angajaţi care nu îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, trebuie să-i dea afară disciplinar, sau ca necorespunzători, altfel, le va plăti nu numai salariile nemeritate, ci şi cel puţin unul în plus.

Fişa postului
Cum majoritatea românilor s-au învăţat că cel mai bine e “să tai frunză la câini”, angajatorii trebuie să se îngrădească de acte, dacă vor să nu fie câştigaţi în instanţă în momentul când încearcă să-şi pună la punct angajaţii. Aceştia din urmă, (sau, cel puţin, mulţi dintre ei), consideră că, faptul că au un contract individual de muncă ce le conferă numai drepturi în faţa angajatorilor, nu şi obligaţii. De vină este şi legislaţia în vigoare, care impune o formă de contract rigidă, care nu face vorbire despre obligaţiile angajatului. Pentru a nu cădea în capcană, angajatorii trebuie să privească cu maximă seoriozitate fişa postului, cartea de căpătâi a angajatului, care, dacă e bine făcută, poate să-l pună cu burta pe treabă, chiar fără ca şeful să fie tot timpul cu ochii pe el.

Trăiască acordul individual!
Cea mai bună metodă, chiar dacă e ceauşistă, pentru că pe vremea aceea se practica, este acordul individual. Termenul este mai puţin cunoscut acum şi se referă la plata salariului în funcţie de realizările proprii ale angajatului. E drept că statul român e mai preocupat, după cu se vede, de drepturile salariartului decât de economia naţională, dar există, totuşi, ac de cojocul putorilor. E clar că în contractual de muncă trebuie stipulat, explicit, salariul, dar asta nu înseamnă că angajatul trebuie să-l primească, indiferent că munceşte sau nu, doar pentru că a trecut timpul şi a venit chenzina. Dacă în fişa postului se stipulează clar care este volumul de muncă pentru care primeşte salariul din contract, aşa numitul plan, pe timpul lui Ceauşescu, atunci e simplu. Dacă angajatul nu şi-a îndeplinit planul, angajatorul are dreptul să-i treacă în pontaj numărul de ore corespunzătoare procentului din plan pe care l-a realizat, urmând ca drepturile salariale să-i fie diminuate corespunzător, în funcţie de realizări.

Colţul ruşinii
În dorinţa de a-i face pe români mai responsabili, pe principiul “Frica păzeşte via”, VERTICAL înfiinţează “Colţul ruşinii”, unde vor apărea: angajaţi puturoşi sau necorespunzători, angajatori care nu respectă drepturile angajaţilor, ţepari şi alte categorii asemănătoare de oameni, pentru ca cei ce le văd feţele şi le aud numele să se ferească de ei.