Înfiinţată ca urmare a prevederilor Legii 5 din 6 septembrie 1950, Regiunea Gorj, rezulta din unirea fostelor judeţe Gorj şi Mehedinţi, la care se mai adăugau şi localităţi din Dolj, era împărţită teritorial în 3 oraşe şi 8 raioane, care cuprindeau un număr de 206 comune alcătuite din 954 sate. A funcţionat ca unitate administrativă până în anul 1952 când a încetat să mai existe ca urmare a Decretului 331 din 19 septembrie 1952.
În organizarea sa, foarte importantă era Secţia Agricolă, sarcinile acesteia fiind legate de aplicarea hotărârilor de la centru în agricultură, coordonând şi controlând sectoarele G.A.S., G.A.C., S.M.T. şi Colectările de Stat. În perioada scurtă în care a funcţionat, prin intermediul acestei secţiuni, Sfatul Popular al Regiunii Gorj a condus activitatea agricolă a comunelor arondate, fiind înfiinţat chiar şi un serviciu special pentru gospodăriile agricole colective.
Partidul e în toate…
În plan politic, activitatea era condusă de Comitetul Regional Gorj al Partidului Muncitoresc Român care, prin componentele sale asigura, de fapt, conducerea tuturor activităţilor economice, sociale, culturale, etc.
Prin intermediul Secţiei agricole, Partidul Muncitoresc Român a condus de fapt procesul de transformare a agriculturii conform politicii dictate de la Bucureşti. De altfel, unul din motivele prezentate de conducătorii statului comunist cu ocazia dezbaterii problemei raionării teritoriului ţării, în anul 1950, a fost acela că „Raionul în primul rând se ocupă cu probleme agricole, mecanizarea agriculturii, organizarea colhozurilor, transformarea socialistă a agriculturii. Aceasta este sarcina principală a raionului”.
Tocmai fiindcă era considerat ca fiind unul dintre obiectivele esenţiale al politicii comuniste, colectivizarea agriculturii va fi una din priorităţile Secţiei Propagandă şi Agitaţie din cadrul Comitetului Regional Gorj al P.M.R. Prin intermediul a 5 dintre cele 8 sectoare de activitate ale sale, secţia va întreprinde o serie de acţiuni care vizau socializarea agriculturii. Fie că este vorba despre acţiunile întreprinse de Sectorul Agitaţie, de activitatea Sectorului Învăţământ, ce desfăşura o activitate intensă în rândul elevilor, de cea a Sectorului Muncă Culturală, care organiza diverse manifestări prin intermediul căminelor culturale, a Sectorului Literatură şi Artă sau a Sectorului Presă şi Difuzare, popularizarea ideilor guvernanţilor în privinţa agriculturii viitoare a României era asigurată printr-o gamă variată de mijloace şi tehnici specifice acestor structuri.
Primele semne ale „necesităţii” constituirii de gospodării agricole colective sunt intervenţiile din presă ale liderilor comunişti Ana Pauker, Teohari Georgescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, din cursul lunilor octombrie-decembrie 1948. Deşi Ana Pauker insista asupra necesităţii realizării colectivizării, pentru a asigura victoria socialismului, iniţial Gheorghiu-Dej a precizat că ţăranii nu vor fi obligaţi să intre în aceste gospodării. Declanşarea oficială a acţiunii de colectivizare a agriculturii va avea loc cu ocazia Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 3-5 martie 1949. Aşa cum aprecia Gheorghiu-Dej, „unirea ţăranilor în gospodării colective este singura cale de ieşire pentru ţărănimea săracă şi mijlocie din starea de mizerie şi înapoiere”. Ca urmare, la începutul lunii iulie 1949, Comisia Agrară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român stabileşte primul statut model al G.A.C.-urilor.
Urmând exemplul celor cinci G.A.C.-uri înfiinţate pe 24 iulie 1949 în judeţe din Transilvania, Banat şi Moldova, la 7 august 1949 se constituie şi în Oltenia o prima asociere de acest tip în comuna Vânjuleţ din judeţul Mehedinţi (Gospodăria Agricolă Colectivă „Viaţă Nouă”).
Pentru a reuşi în acţiunea de constituire de G.A.C.-uri, sunt adoptate o serie de acte normative care să încurajeze constituirea lor, dotarea lor cu diverse bunuri de patrimoniu şi ajutorarea lor.
Activitatea intensă de constituire de gospodării agricole de producţie este dublată de o acţiune concentrată împotriva tuturor acelora care puteau să împiedice constituirea acestor forme de asociere, în special împotriva chiaburilor. Astfel, dacă prin Decretul 12 din 31 martie 1952 se stabileşte că membrii G.A.C. beneficiază de o reducere de impozit pentru veniturile gospodăriei personale cu 50%, chiaburilor li se majorează impozitul cu 50%.
La nivel declarativ P.M.R. anunţă că este împotriva forţării ţăranilor de a intra în G.A.C.-uri. În acest sens, circulara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 30 ianuarie 1951 avertizează că „orice presiune economică sau administrativă faţă de ţăranii muncitori pentru a-i determina să intre în gospodării colective va fi sancţionată cu severitate”. Prin numeroase luări de cuvânt şi documente ale conducerii partidului sunt recunoscute abuzurile săvârşite în timpul colectivizării, prin folosirea de „metode de constrângere” şi luarea de măsuri birocratice pentru a-i obliga pe ţărani să facă schimburi de terenuri.
Colectivizarea în Gorj
Prin Hotărârea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R., din data de 2 martie 1951, se doreşte consolidarea organizatorico-economică a G.A.C.-urilor, acordând o atenţie sporită lămuririi şi mobilizării femeilor în acţiunea de constituire a G.A.C.-urilor, în timp ce organizaţiile de bază ale P.M.R. urmează să devină „factor mobilizator în lupta pentru întărirea şi dezvoltarea gospodăriilor colective”. Dincolo de aspectul propagandistic, fie că nu s-a dorit, fie că nu s-a reuşit acest lucru, implicarea femeilor în constituirea şi activitatea G.A.C.-urilor a fost redusă, dacă ţinem cont că la nivelul lunii mai 1952, dintre cei 22 de preşedinţi de G-A.C.-uri din Regiunea Gorj toţi erau bărbaţi, iar dintre brigadieri, dintr-un total de 22 brigadieri, erau doar 2 femei.
La nivelul Regiunii Gorj, cele mai multe gospodării colective se vor înfiinţa în cursul anului 1950. Dacă înainte de constituirea regiunii Gorj, existau un număr de 15 gospodării colective, dintre care 14 erau înfiinţate în cursul anului 1950, după înfiinţarea acesteia, până la sfârşitul anului 1950 se mai constituie o gospodărie agricolă colectivă, în comuna Văgiuleşti (G.A.C. Partizanii Păcii din satul Valea Rea, înfiinţat pe data de 16 noiembrie 1950). Astfel, dintre cele 1027 gospodării colective existente la nivelul ţării, la sfârşitul anului 1950, doar 16 dintre ele erau din Regiunea Gorj.
