PERSONALITĂŢI  NOVĂCENE: ION DEM  PETRESCU

 810 total views

            ,,Moartea lui Ioniţă Dem Petrescu-Novaci: S-a stins din viaţă, în după amiaza zilei de 23 c. avocatul Ioniţă Dem. Petrescu-Novaci, fost senator, iar în ultimii ani Comisar al guvernului pe lângă Banca Centrală Cooperativă. A părăsit hotarele acestei lumi, fără să fie o zi bolnav. Venise de la judecătorie, unde susţinuse mai multe procese, mâncase şi sta de vorbă cu cei mai apropiaţi ai săi. Aşa s-a stins… Înmormântarea s-a făcut în ziua de 25 septembrie la Polovragi, satul lui natal, într-un cadru solemn. Au participat nu numai mii de săteni din regiune, care datorează lui Ioniţă Petrescu – după Brezulescu – o bună parte a stării lor înfloritoare, dar au venit numeroşi reprezentanţi ai mişcării cooperatiste din Bucureşti, Craiova şi din alte părţi, precum şi reprezentanţii oficialităţilor vâlcene, unde defunctul era bine cunoscut şi apreciat pentru deosebitele-i însuşiri sufleteşti. Ziarul fiind aproape gata când vestea morţii prietenului Petrescu ne-a sosit, vom publica în numărul viitor cum a decurs ceremonia înmormântării şi, pe cât ne va fi în putinţă, vom publica şi frumoasele cuvântări ce s-au rostit cu acest dureros prilej. Directorul şi colaboratorii acestui ziar, profund îndureraţi de pierderea atât de timpurie a bunului Ioniţă Dem Petrescu, roagă familia să primească sincerile lor păreri de rău, iar pe Dumnezeu îl roagă să aşeze sufletul ales al celui ce ne-a părăsit, în cetele drepţilor. Grj.”

(,,Gorjanul”, anul XII, nr. 38-39 din 30 septembrie 1935, pag. 3)

,,Înmormântarea lui Ion Dem Petrescu-Novaci: Am vorbit în numărul trecut al ziarului despre pierderea ireparabilă pe care a suferit-o regiunea Novaci din judeţul nostru, prin prematura moarte a mult regretatului Ioniţă Petrescu, avocat şi Comisar al Guvernului pe lângă Banca Centrală Cooperativă. Înmormântarea a avut loc în ziua de 25 septembrie, în comuna Polovragi – locul său de naştere – aşa cum a dorit-o. Mult popor a venit să-i dea salutul din urmă, căci Ioniţă Petrescu era iubit de toată lumea şi mult a fost binele pe care, cu dărnicie, l-a răspândit tuturor. La ora 2 d.a. progadia bisericii devenise neîncăpătoare pentru mulţimea participanţilor. În mulţime am remarcat pe domnii: Gh. Dumitrescu-Bumbeşti, pionierul cooperaţiei române; Al. Bobină, director central al Centralei Coop. de consum; Tocilă, inspector general în cooperaţie; I. Ciolan, deputat de Sibiu; Insp. g. I D. Lupescu şi Portocală, director şi subdirectorul Băncii Centrale Coop. din Craiova; Dr. Alex. Bădescu, prefectul jud. Gorj; Alex. Bunescu, Al. Dănuleţ, magistraţi din Vâlcea; Dr. Hasnaş, deputat de Gorj; Presbiterianu, delegatul societăţii ,,Carpatina”; Al. Mihuleţ, decanul Baroului Gorj; I. Micodin, deputat; Şerban Frumuşanu, primarul oraşului Târgu-Jiu; Miron Constantinescu, avocat; P.N. Gheorghiu, consilier; Dr. Botez, medic primar; Ştefan Sadoveanu, Titu Staicu, Archir Iancu şi mulţi fruntaşi din comunele Novaci, Horezu, Polovragi etc. S-au depus numeroase coroane şi jerbe de flori, din partea familiei, a diferitelor instituţii cooperatiste, Ministerului de Domenii, Partidului Liberal, Băncii ,,Gilortul”, Baroului de Gorj etc. După terminarea serviciului religios, oficiat de un sobor de 6 preoţi, s-au ţinut numeroase cuvântări, scoţându-se în relief calităţile deosebite cu care a fost înzestrat defunctul şi pe care le-a pus în folosul obştei, în cooperaţie, la bară, în Sfatul Ţării şi în viaţa de toate zilele. Astfel, Pr. N. Dumitrescu-Polovragi a adus omagiul de recunoştinţă al satului său, pentru tot ce Ioniţă Petrescu a făcut pentru prosperitatea lui; Dr. Hasnaş a vorbit în numele Partidului Naţional Liberal, al cărui ostaş devotat a fost defunctul; d. Al. Mihuleţ a evidenţiat însuşirile superioare ale lui Ioniţă Petrescu, ca slujitor al barei; d. Insp. gl. Tocilă a adus salutul Cooperaţiei Române, îndurerată de pierderea ce încearcă prin moartea acestui eminent cooperator; d. Prof. Archir Iancu, concetăţean şi coleg al defunctului, a făcut o duioasă biografie a acestuia; d. Eugen Băcescu, prefectul de Vâlcea, a adus salutul judeţului vecin, lui Ioniţă Petrescu, a cărui activitate cooperatistă a trecut, dând roade strălucite şi în judeţul vecin; d. Ion Giugiulan, învăţător şi preşedintele băncii populare ,,Gilortul”, a vorbit în numele satului, care se simte azi văduvit de unul din cei mai de seamă fruntaşi ai săi; d. Const. C. Bâca, vicepreşedintele Cercului studenţesc gorjan, făcându-se ecoul tineretului, înscrie numele lui Ioniţă Petrescu printre premergătorii generaţiei prezente. Ultimul ia cuvântul Pr. V. Tomescu-Novaci, care – în numele consiliului parohial din care a făcut parte şi defunctul – aduce regretul său personal, unit cu al întregii obşti creştineşti, pentru ireparabila pierdere a aceluia ce a fost stâlpul Bisericii din sat şi purtătorul gândurilor bisericeşti pe lângă forurile superioare, ca deputat eparhial. Regretând că n-am putut obţine textul cuvântărilor ce s-au rostit la căpătâiul celui ce a fost Ion Dem. Petrescu, inserăm mai jos doar panegiricul ţinut de d. Ion Giugiulan, colaborator apropiat al defunctului: Întristată adunare, Cu mare sguduire sufletească am primit cu toţii trista veste a morţii fulgerătoare, care a tăiat firul vieţii, la o vârstă aşa de timpurie – numai 53 de ani – a acelui care a fost în plaiurile noastre şi în parlamentul ţării: Ioniţă Petrescu. Şi mai înainte ca glia să-i acopere pentru totdeauna chipul lui, ţin ca din partea Novacilor unde şi-a petrecut cei mai mulţi ani ai vieţii şi unde i-a fost câmpul cel mai larg de activitate, să-i aduc ultimul salut. Năcut în Polovragi, Ioniţă Petrescu a fost încă din copilărie legat de bunul său prieten – de care Novaciul a rămas de mai multă vreme văduvit – de Matache Brezulescu. Cu el, în primii ani ai tinereţii, făurea planuri, în care se oglindea idealul unei noi vieţi în ograda ţăranului nostru, urmând pe atunci să se croiască noi cărări în mişcarea economică, susţinute sus de Ioan G. Duca, Spiru Haret, Fotin Enescu, Dumitrescu-Bumbeşti şi alţii. Şi iată că în ogorul cooperaţiei – mişcare nouă în domeniul economic – apare aici, în plaiurile noastre, Ioniţă Petrescu alături de Brezulescu şi în 1902 – ca o primă concretizare a credinţei democratice ce le stăpânea sufletul – ia naştere Banca Populară ,,Gilortul” din Novaci, care avea să joace puţin mai târziu un mare rol de descătuşare economică, în întreg plaiul Novaci. Scria Ioniţă Petrescu pe acele vremuri, în foaia populară ,,Şezătoarea Şăteanului” şi altele, desbătând problema ţărănească pe înţelesul tuturor şi chema pe toţi în jurul steagului cooperatist. Se începe în Novaci atunci o viaţă nouă, în care Ioniţă Petrescu ia parte vie, cu tot sufletul plin de avânt tineresc, venind aproape zilnic călare de la Polovragi, să asiste la şezătorile săteşti, serbări, întruniri cooperatiste, înconjurat de un mănunchi de tineri animaţi şi aceştia de idealul mişcării cooperatiste. Brezulescu fiind în străinătate, Ion Dem Petrescu susţine singur viaţa sănătoasă a cooperaţiei, în (…) ale cărei roade se văd tot mai clar. Ia parte, în 1907, alături de Brezulescu, sub protecţia lui Ioan Gh. Duca, la nemuritoarea operă ce caracterizează, azi, independenţa din punct de vedere economic a Novaciului şi împrejurimilor: cumpărarea cu Banca Populară ,,Gilortul” a moşiei boiereşti, de peste 15 000 pogoane, care avea să devină proprietatea sătenilor, urmând astfel ca pe viitor, să se răstoarne brazda ce va fi stăpânită din tată în fiu, de novăceanul robit de veacuri. Iată deci rezolvată aici problema ţărănească ce a frământat ţara în 1907 – graţie lui Brezulescu şi Ioniţă Petrescu. După regretata dispariţie a lui Brezulescu în 1916, Ioniţă Petrescu conduce efectiv banca ,,Gilortul” şi realizează vădite progrese în viaţa satului. Regiunea Novaci, fiind la o mare depărtare de centrul judeţului, a simţit într-o mare măsură lipsa de asistenţă medicală şi s-a gândit Ioniţă Petrescu că o altă utilitate mai de seamă nu poate da caselor lui Matache Brezulescu – decât să le cumpere  Banca ,,Gilortulşi să le doneze Ministerului Sănătăţii, pentru crearea unui spital, fapt care se şi produce. Se cumpără localul, se face donaţia şi azi funcţionează Spitalul ,,Brezulescu”, unde mii de oameni din această regiune îşi recapătă sănătatea. Iată deci şi aici un act de mare importanţă social, realizat de Ioniţă Petrescu. În calitate de conducător al Băncii ,,Gilortul”, a îndeplinit cerinţa legitimă a sătenilor din Novaci, care clăcuiseră şi dăduseră dijma pe pământul boieresc din timpuri îndepărtate, făcând să se treacă în propietatea acestora, constituiţi în obşti, munţii cu pădurile şi păşunile ce formează trupurile: Plaiul, Măgura, Cerbul şi Plopul şi aceasta numai din dorinţa de a vedea cât mai bine înjghebată gospodăria săteanului nostru, faţă de care a avut o mare dragoste. Pune, în 1924, temelia frumosului local de bancă, care formează azi cel mai de seamă edificiu al Novaciului. A înţeles întotdeauna să sprijine cu însufleţire aşezările de ordin religios şi cultural, atât în Novaci cât şi în împrejurimi, căci nu e biserică din regiune unde să nu fi contribuit, fie cu banca, fie personal. La ridicarea măreţei biserici din Novaci – mai ales – contribuţia i-a fost însemnată. La construirea frumoasei şcoale din Novaci, el a dat de asemenea sprijin preţios, fiind preşedintele comitetului şcolar, căci trebuie ştiut, Ioniţă Petrescu era un profund credincios, un aprig susţinător al aşezărilor noastre bisericeşti şi un iubitor al culturii. El lua parte la toate manifestările religioase şi ţinea cu stricteţe la tot ce are ca bază credinţa, auzindu-l nu de puţine ori: ,,Nu pot altfel – sunt copil de preot”. I-a plăcut întotdeauna să sprijine pe elevii silitori – fie în şcoala primară, fie în cea secundară; registrele băncii ,,Gilortul” sunt martore. Ioniţă Petrescu, cu bunătatea fără seamăn ce-i stăpânea sufletul, era un bun sfătuitor, un bun îndrumător, un om care vroia ca totul să fie solid clădit şi ştia să împartă fiecăruia un cuvânt de mângâiere ori de îmbărbătare, întreţinând pe toţi cu sfătoase discuţii, de pe toate tărâmurile activităţii omeneşti, fiind dotat cu o vie inteligenţă şi credincioasă memorie. Ca parlamentar – senator în Sfatul Ţării – a sprijinit în regiunea Novaci realizările de interes obştesc, plăcându-i să vadă pe săteanul nostru ridicat, întărit, fiind şi el fiu al brazdei. N-a fost în Novaci şi împrejurimi manifestare culturală, unde să nu ia parte şi unde să nu adauge cuvântul său de preţios colaborator; nu a fost durere unde să nu ia de asemenea parte cu tot sufletul, impresionat fiind peste măsură de tot ce aduce nenorocirea cuiva, căutând să aducă pe orice cale, o alinare. Născut şi crescut la ţară, după ce şi-a primit cultura în diferite centre orăşeneşti, i-a plăcut să-şi trăiască zilele tot la ţară, legat de munţii pe care i-a călcat de mic copil şi de care nu se mai sătura colindându-i, legat de farmecul codrilor cu cetină şi al răcoroaselor izvoare de munte, ţintuit de priveliştea minunată a plaiurilor, a livezilor de fân cosit, a zăvoaielor cu umbră deasă. Şi tocmai de aceea şi-a croit în Novaci, gospodărie model, cu pajişte şi grădină aleasă. În acest ultim ceas de despărţenie, aduc omagiul de recunoştinţă din partea Băncii Populare ,,Gilortul” lui Ioniţă Petrescu, ca unui om superior, care s-a interesat de aproape de ridicarea satului pe scara civilizaţiei. Iubite Domnule Ioniţă! Azi în răsărit de soare, te-am însoţit în cea din urmă cale, cu opriri pe la răscruciuri de drum, la şcoala ce ai clădit-o din satul dumitale natal, la mânăstirea Polovragi, unde-ţi plăcea atât de mult să mergi, până aici la această biserică, – ce-ţi va forma pe veci ctitorie de seamă şi am înţeles – din năvala polovrăgenilor peste grădini, peste ogrăzi ca să-ţi ţie calea în hohote de plâns – că ai fost un protector şi al acestui sat, că ţi-ai închinat puterea de muncă pentru ridicarea consătenilor, că ai alinat multe dureri, că eşti plămădit din acest sat, în care te-ai întors acum şi la locul ce ţi-ai ales de veşnică odihnă, te-or tămâia toţi de aici, care te iubesc… Pentru Novaci vei fi o neuitată figură, fiindcă inima dumitale în cei 30 de ani şi mai bine trăiţi laolaltă cu noi, a bătut alături de sufletul novăcenesc. Vom simţi mult lipsa dumitale dintre noi – mai ales la apropiata sfinţire a instituţiilor din sat, la a căror înfăptuire ai muncit atât de mult; dar îţi vom pomeni şi cinsti numele deoarece cu mult drag te-ai ocupat de satul Novaci şi cu multă căldură sufletească ne-ai învăluit pe toţi. Să-i fie veşnică amintirea!”

(,,Gorjanul”, anul XII, nr. 40-41 din 9 octombrie 1935, pag. 7-8)

Cristian Grecoiu