Nedemni de Brâncuşi

Aşa cum spunea Constantin Brâncuşi în urmă cu un secol, pe gorjeni pare să-i afecteze lipsa de dorinţă de a progresa. Se vede acest lucru mai ales în valorificarea moştenirii brâncuşiene, un fiasco pe bani foarte mulţi după cum se vede în ultimul sfert de veac. Ne încăpăţânăm să finanţăm un Centru Cultural la Târgu-Jiu care nu a făcut mare lucru în toţi aceşti ani, o instituţie care mereu a creat scandal şi pentru edili dar şi pentru cei care şi-au dorit un serviciu la stat şi nu l-au primit din diverse motive.
Zilele trecute am înregistrat un eşec usturător în promovarea la UNESCO iar vinovaţii îi căutăm oriunde decât în Gorj. Un domn de la Institutul Naţional al Patrimoniului, altă instituţie care mănâncă banii statului de pomană, ne spunea zilele trecute că am fost lăsaţi pe dinafară pe motiv că specialiştii străini veniţi la Târgu-Jiu au considerat că ansamblul nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate, integritate şi funcţionalitate, aşa cum ar fi trebuit. Poate că străinii respectivi au şi dreptate, dar specialiştii de pe la noi-INP-ul şi Centrul Brâncuşi-nu ar fi trebuit să ştie, să ne spună, să nu suferim o asemenea ruşine?
Operele brâncuşiene de la Târgu-Jiu sunt inegalabile şi originale, dacă le-ar fi avut o altă ţară sau o administraţie locală de calibrul Sibiului, de exemplu, am fi vorbit de un ansamblu în UNESCO sau mai ştiu eu ce alte indexări europene. În oraşul de pe Jiu e greu să faci ceva în domeniu printre atâţia care se pricep la Brâncuşi, sau cel puţin aşa cred ei în lipsa unor certificări din partea unor instituţii sau lucrări academice, dar parcă chiar nu se face nimic. Iar sistemul de promovare din ograda Centrului amintit ne-a arătat suficiente lucruri în ultimii ani.
Din nefericire, aşa cum am mai spus şi altădată, la Târgu-Jiu Brâncuşi este o povară pentru autorităţi şi oameni de cultură. Deşi această urbe este deosebită faţă de altele doar prin Brâncuşi, din celelalte lucruri mai au şi alţii, noi tocmai acest lucru îl uităm în fiecare zi. Ne împiedica cineva ca să implicăm în lupta pentru UNESCO câteva personalităţi culturale importante, inclusiv brâncuşiologi importanţi? Statul român nu ar fi putut face nişte manifestări în favoarea acestei candidaturi în diverse capitale europene? Poate chiar Teatrul, Universitatea sau chiar Ansamblul “Doina Gorjului” ar fi putut face mai mult dacă li se cerea ceva de acest gen, dar cine să o facă? Cu fiecare zi care trece demonstrăm încă odată cât de nedemni suntem de moştenirea pe care ne-a lăsat-o inegalabilul artist!