Deși Uniunea Europeană ne-a primit de ceva timp cu braţele deschise, iar în România s-au perindat experți în toate domeniile posibile și imposibile, nu curge încă nici lapte şi nici miere de-o parte și alta a Carpaților. Că realitatea aceasta, diformă şi obtuză, ne predispune la medicamentaţie antinevralgică nu pare să conteze prea mult în ochii celor pentru care odată la patru sau, după caz, cinci ani, fac tot posibilul să ne convingă democratic de puterea pe care o deţine poporul. La nivel teoretic, aceasta sună bine, dar în realitate, România pare că s-a întors cu ani buni în urmă.
Se pare că fărâmiturile pe care le cerşim astăzi la masa bogaţilor sunt prea mari. Avem și exemplul grecilor, dar cu toate acestea, aproape jumătate dintre subiecţii români ai unui recent studiu se declară mulţumiţi de viaţa lor. Înţelegem că, gradul de mulţumire al populaţiei nu are neapărat legătură cu situaţia financiară a ţării şi ajungem, cel puţin analizând acest sondaj să dăm dreptate în continuare „specialiştilor” care încearcă să ne liniştească, apreciind că lucrurile încă pot fi redresate.
De unde atâta optimism nu știm, dar România continuă să funcționeze pe datorie. Sau poate gândim nemțește, dar încă nu am realizat aceasta. Să fie domnul Klaus Iohannis de vină? Dacă aruncăm o privire asupra istoriei, realizăm că Germania a reușit o performanța unică în lume: este singurul exemplu de țară care de-a lungul istoriei nu și-a plătit niciodată datoriile externe, nici după primul, nici după al doilea Război Mondial. Totuși, a reușit frecvent să determine alte națiuni să plătească.
Așa cum arată unii specialiști, există două căi pentru state de a ieși din starea de datornic. O metodă lentă, impusă acum Greciei, chiar de către germani, prin disciplină bugetară. A doua metodă este însă mult mai rapidă, iar Germania a aplicat-o atunci când a fost cazul: inflație, taxe speciale pe bogăția privată și scutirea de datorii. Altfel spus, „miracolul economic” se bazează exact pe tăierea datoriilor, lucru care astăzi este refuzat grecilor și de ce nu… românilor, dar metodă aplicat de germani cu succes. Se va gândi vreodată nemțește și pentru datoria României? Doar președintele ne poate spune.
Cert este că s-ar impune o discuție despre datoriile Europei, exact ca după al Doilea Război Mondial. O restructurare a datoriei, nu doar în Grecia, dar și în alte țări, precum România, este inevitabilă. La felul în care se negociază însă, cu plata datoriei în 30-40 de ani, este ridicol, iar datoria nu va fi acoperită niciodată. În plus, vor apărea metropole și bazine de muncă ieftină fără drepturi, într-o Europă în care deviza unitate prin diversitate poate avea orice înțeles. Poate aceasta se dorește, iar grecii, și de ce să nu recunoaștem, foarte probabil și românii, se află pe acest drum fără întoarcere.
