Primul 24 Ianuarie ca Zi Naţională a marcat un nefericit record. Nu doar că preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Dacian Cioloş au plecat la Iaşi-„câine surd la vânătoare”-după modelul Ion Iliescu, potrivit istoriei sărbătorim evenimentele întâmplate la Bucureşti în 24 ianuarie 1859, dar partide şi ONG-uri au speculat politic momentul aniversar. Românii arată că nu prea ştiu să se bucure de marile evenimente ale istoriei naţionale sau nu sunt lăsaţi să o facă de nişte conducători corigenţi la cunoaşterea trecutului.
Aşa că ne-am trezit cu primul congres al unui partid naţionalist care se inspiră prea mult din perioada interbelică iar cadrele militare în rezervă au făcut instrucţie cu nişte conducători care par tot mai mult că joacă după o partitură care nu este a lor. Fiind an electoral, toate partidele au exploatat acest moment de vizibilitate, doar vremea a mai limitat impactul, cel puţin în provincie. Dacă la Craiova şi Târgu-Jiu era normală marcarea evenimentului, s-a întâmplat şi cu 157 de ani în urmă, evenimentele importante s-au petrecut la Bucureşti unde s-a votat alegerea lui A.I.Cuza şi în Muntenia. Dacă ar fi avut cât de cât habar de istoria naţională, conducătorii ţării s-ar fi aflat la Iaşi pe 5 ianuarie, momentul alegerii lui Cuza în Moldova.
Ce ar fi de subliniat după aceste evenimente este că deşi a fost marcată cu mult fast-pe la Iaşi s-au spălat statuile şi mozaicul-ziua Unirii Principatelor a fost trecută în plan secund de alte evenimente şi de acest lucru nu a fost vinovat week-end-ul. Din păcate, prin România suferim de festivism accentuat iar cei care conduc instituţiile de cultură, cele care ar trebui să coordoneze din punct de vedere cultural evenimentele, dau dovadă de lipsă de imaginaţie şi uneori, din nefericire explicabil pentru că sunt numiri politice, de incultură. Tocmai de aceea am început să aducem din nou lumea cu forţa pentru că scenetele prăfuite şi discursurile refăcute de la an la an nu atrag pe nimeni.
Tot mai mult în ultimul timp, istoria naţională a trecut în planul doi iar la asta ne condamnă cei care ne conduc!De aici, atenţia de care se bucură cei care folosesc simbolurile naţionale.