Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Mânăstirea Lainici, lăcașul de cult atipic (I)

Mânăstirea Lainici, lăcașul de cult atipic (I)

Submitted by on 5 May 2015articol citit de 1,241 ori | No Comment

După 1989, mânăstirea Lainici a renăscut sub mitropolitul Nestor Vornicescu și stareții Ioan Selejan și Ioachim Pârvulescu. Cu sprijinul minerilor din Valea Jiului, aici s-a construit o nouă biserică cu un subsol care să amintească de catacombele primilor martiri creștini prin picturile ce reprezintă viața creștină de la anul 1 până la Edictul de la Milano(313) și o biserică normală în care sunt pictați inclusiv sfinți catolici.

Biserica veche a Mânăstirii Lainici are un trecut tumultos

Biserica veche a Mânăstirii Lainici are un trecut tumultos

Mânăstirea Lainici constituie unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult din țara noastră și cu o poveste foarte interesantă. Chiar dacă în parte este cunoscut, trecutul acestei mânăstirii nu încetează să ne fascineze mai ales că unele lucruri le luăm mai degrabă din elementele de tradiție decât din documentele istorice. Astfel, inclusiv biserica veche a Lainiciului are începuturi care se pierd în vremuri demult apuse, actualul stareț Ioachim Pârvulescu avansând ideea că fondatorul ar fi fost același Sfântul Nicodim de la Tismana, Vișina și Prislop.

Sub semnul… legendei

Se spune că numele de Lainici ar deriva din grecescul ”lainos” care ar însemna ”de piatră” (trecătoare de piatră) sau de la un vechi trib dacic al lailor care s-ar fi aflat pe aceste meleaguri prin secolulo al IV-lea. Lăcașul de cult se află în Defileul Jiului la circa 25 de kilometri de Târgu-Jiu și 35 de kilometri de Petroșani. Altădată izolat, în sensul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea legătura dintre Ardeal și Oltenia se făcea prin Schela-Pasul Vulcan, lăcașul de cult a devenit cu circa un secol și jumătate în urmă primul așezământ ortodox la intrarea în România dinspre Austro-Ungaria(clădirile vămii austro-ungare încă mai există în apropierea mânăstirii).
Pentru că invocam începuturile legendare, în ”Cronica rimată de la Prislop” sau ”Plângerea Silvașului”, se face referire la existența unei peșteri pe Valea Jiului în care s-a așezat Sfântul Nicodim, cel care a reorganizat viața monahală din aceste ținuturi, în secolul al XIV-lea. Tradiția locului identifică Peștera lui Nicodim în apropierea gării Lainici, la circa un kilometru de mânăstire. Sfântul Nicodim ne-a lăsat o salbă de schituri și mânăstiri în această zonă, unele dispărute în prezent.
Timp de secole nu aflăm alte informații relevante despre Lainici. Pe la 1760, potrivit tradiției locale, biserica de la Lainici a fost distrusă de austrieci la fel ca alte mânăstiri și schituri ortodoxe din zonă.Tot acum reținem pe Atanasie de la Tismana care este adus la Lainici să ctitorească mânăstirea și se face inițial un schit de lemn în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

…și al documentelor

Se poate spune că primul document care atestă Schitul Lainici datează din această perioadă. Într-un zapis datat la 14 iunie 1784, emis de Constantin Crețu din Târgu-Jiu, călugărit sub numele de Calinic, acesta consemnează că a donat casa din târg și tot cuprinsul ei ”la mâna sfinției sale Părintelui Atanasie Schimnicul și la mâna celorlalți părinți de la Schitul Lainici”. Acest document ne arată foarte clar că la 1784 exista la Lainici un schit condus de Atanasie.
Se pare că Atanasie era ardelean și venise aici izgonit din Imperiul Habsburgic la fel ca alți călugări din vremea respectivă. Practic el a refăcut schitul mai vechi care îl aveam de pe vremea Sfântului Nicodim. Prezența călugărilor ardeleni dincoace de Carpați la vremea respectivă denotă, cum spunea Vasile Pârvan, că ”s-au proptit în zidul munților noștri ca să nu fie smulși și târâți de puhoi”.

Despre mânăstirea de zid

În prima parte a secolului al XIX-lea mulți boieri au renunțat la viața lor laică și la averile lor, îmbrățișând viața monahală. Se păstrează în documentele mânăstirii numele logofătului Cornea și al căpitanului Mihai Arnăutu care au ales viața călugărească la fel ca alți boieri și ostași. După moartea starețului Atanasie s-a luat hotârârea construirii unei mânăstiri de zid. Între anii 1812 și 1817, a avut loc construirea și zugrăvirea noului așezământ. Pisania de la intrarea în biserică amintește că aceasta a fost construită în timpul domniei lui Ion Gheorghe Caragea Voievod și a episcopului de Râmnic, Galaction. Apar și numele ctitorilor și donatorilor cum ar fi Stanca Măldăreasca, Medelniceriu Răducanu Sărdănescu-Elencu, Nicolae Brăiloiu, Biv-vel Pitariu Zoița, Iosif monahul Fărcășescu și alții. Toți vor lăsa prin testament daniile pentru zidirea și întreținerea mânăstirii și pentru veșnica lor pomenire, dimpreună cu a tuturor celor răposați din neamul lor. Pisania de la biserica mânăstirii Lainici este datată august 1817, când s-a terminat pictura.(Va urma)

Comments are closed.