Revenit la Tg-Jiu doar de câteva zile după cantonamentul din Antalya, tehnicianul Pandurilor, Liviu Ciobotariu, este silit acum datorită condiţiile meteo să conducă antrenamentele formaţiei gorjene într-un mod destul de neobişnuit. Pentru că elevii săi să nu piardă ce au „acumulat” în cele două săptămâni de pregătire din Turcia, „Ciobi” a decis să combine şedinţele de pregătire de afară, axate pe alergare prin zăpadă cu cele din sală, axate pe futsal. Singura opţiune pentru „Ciobi” and Co pentru a se pregăti până la redebutul oficial de sezon rămâne însă, terenul sintetic din complexul sportiv „Municipal”, singurul care nu a fost deocamdată afectat de vremea nefavorabilă.
Reporter: Ai ajuns să te antrenezi şi tu alături de jucători…
Liviu Ciobotariu: Nu neapărat, dar am avut un loc liber în echipă şi am intrat şi eu la o mişcare. S-a accidentat Kamara care are o problemă la un picior şi am intrat şi eu la o transpiraţie, nu neapărat să mă antrenez. Dar mişcarea face bine pentru oricine.
Rep.: Vă antrenaţi parţial afară, parţial în sală, ce se întâmplă cu terenurile de antrenament?
L.C.: Este o situaţie foarte delicată pentru că am avut un stagiu foarte bun în Antalya unde s-a acumulat foarte bine şi e păcat că acum nu avem un teren pe care să ne putem continua pregătirea. Am speranţa şi convingerea că până la urmă se va rezolva cu terenul şi vom intra pe teren şi ne vom antrena normal.
Rep.: Prinde bine şi mişcarea din sală în această perioadă în lipsă de altceva?
L.C.: Da, am împărţit în două ateliere echipa şi unii au lucrat potenţă aerobă şi viteză şi ceilalţi la sală după care am schimbat. Am fost nevoiţi să improvizăm pentru că asta e situaţia, nu avem unde să ne pregătim. Este o trecere bruscă la alt gen de pregătire, iar pe noi ne interesează să nu pierdem ceea ce am acumulat până acum. În condiţiile în care suntem încercăm să ne adaptăm şi să menţinem forma pe care ne-o dorim până la primul joc. Este foarte important acum să avem teren de antrenament pentru că dacă nu avem teren vom pierde tot.
Rep.: Cea mai bună soluţie acum poate fi terenul sintetic?
L.C.: Da, dar nici asta n-ar fi o soluţie ideală pentru că una este să te antrenezi pe un teren normal şi alta pe sintetic. Pe sintetic apar accidentări şi nu este acelaşi lucru ca şi gazonul de iarbă. Dar asta e situaţia şi probabil toate echipele care au rămas în România se confruntă cu ea că nu ştiu unde pot să găsească acum terenuri.
Rep.: Se poate face antrenament şi pe zăpadă dacă nu este o altă soluţie?
L.C.: Nu, nu este o soluţie să ne antrenăm pe zăpadă, pot interveni accidentări şi oricum nu o să jucăm pe zăpadă. Trebuie să se dea zăpada la o parte. Terenul va fi foarte moale la momentul respectiv, nu ştiu prognoza meteo dar aşa cred că va fi foarte moale.
Rep.: În aceste condiţii care sunt soluţiile?
L.C.: Păi nu avem decât terenul sintetic şi terenul trei. Jucătorilor le place şi în sală, dar nu e o soluţie, lor le place şi sala pentru că se ştie cum este, fotbalistului dacă îi iei mingea l-ai terminat. Încercăm să le combinăm cumva. Dacă aveam un teren de iarbă bun făceam la fel potenţă aerobă dar cu mingea, pe teren. Aşa a trebuit să facem prima parte pe zăpadă ca să ne facem antrenamentul şi apoi să le facem şi plăcerea lor le-am dat şi mingea.
Rep.: Cât de mult contează pierderea amicalului cu Buzăul?
L.C.: Eu cred că dacă jucam cu cei de la Buzău şi nu puteam juca pe terenul nostru, pe central, acel amical nu avea nici o relevanţă. Pentru că eu aş fi dorit să joc un meci în condiţiile unui meci oficial. Adică să joc un meci acasă, pe terenul nostru, cu arbitrii, un joc care cât de cât să fie cu o echipă bună. Dar dacă joc pe sintetic sau pe terenul trei nu e acelaşi lucru pentru că nu sunt aceleaşi dimensiuni şi nici acelaşi lucru ca pe terenul nostru.
