Între securitatea și intimitatea individului

Loading

Cornel ŞomâcuCu siguranță, evenimentele din Franța i-au făcut pe români să își pună întrebarea dacă țara noastră a luat toate măsurile să prevină în viitor atentate teroriste de natura celui petrecut la Paris. Potrivit autorităților, cel puțin deocamdată România nu riscă un atac terorist dar asta nu înseamnă că pericolele lipsesc. Mai mult, România face parte, ca membru NATO, din coaliția care luptă în Irak și Afganistan și un pericol potențial din această zonă nu ar trebui niciodată exclus. Diverși lideri religioși arabi ne-au amenințat cu subiect și predicat în ultima perioadă.
Deși în spațiul public a apărut un veritabil scandal, era logic din acest punct de vedere ca autoritățile să redeschidă în aceste zile chestiunea unor instrumente potrivite pentru prevenirea actelor de terorism, un pachet de legi blocat în cursul anului trecut de Curtea Constituțională. Deși par că reduc din drepturile la viață privată ale cetățenilor, legile de tip Big Brother, existente în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, au un rol foarte important în apărarea securității naționale. Când milioane de cartele preplătite cumpărate din România împânzesc toată zona arabă și sunt funcționale, prostia din România afectează și securitatea altor țări. Un cetățean cinstit nu cred că ar avea o problemă că datele informatice ale sale sunt stocate pentru o perioadă de timp sau că telefonul său are nume și prenume la utilizator.
Mai multe ONG-uri încearcă să demonstreze că legile cerute de specialiști ar însemna supraveghere generalizată care încalcă drepturile omului. Altele, destul de numeroase, cer contrariul încât cetățeanul poate este pus în dificultate. Ideal ar fi să avem și siguranță națională prin aceste legi și securitatea datelor personale ale individului în spațiul privat. Este de neînțeles însă un alt lucru, de ce la francezi, că tot avem exemplul proaspăt, există o lege de păstrare a datelor de trafic sau de înregistrare a cartelelor pre-pay iar în România CCR ne spune că nu se poate. În toată Uniunea Europeană există numeroase legi de combatere a terorismului, în România nu avem asemenea lucruri deși am intrat din 2007 în marea familie europeană. O serie de politicieni, dintre cei care au atacat la CCR legea Big Brother, au sărit ca arși la astfel de presupuse încălcări ale drepturilor omului deși acestea ar putea fi explicabile și prin încercarea de a reduce eficiența luptei anticorupție, foarte nepopulară printre aleși.