Se încearcă intimidarea Rusiei?

 40 total views

ANDREI-POPETERomânia găzduiește în aceste zile peste 2.200 de militari cu armament și tehnică de luptă din Regatul Unit al Marii Britanii, Republica Moldova și Statele Unite ale Americii, în cadrul exercițiului multinațional „Wind Spring 15”. Forțe ale armatei ruse au efectuat la rândul lor, în ultimele zile, exerciții pe teritoriul regiunii separatiste moldovene Transnistria.
Dacă ținem cont de faptul că un exercițiu militar amplu nu a mai fost făcut în România din anul 2009, din cauza problemelor financiare, această desfășurare amplă de forțe pare mai degrabă un mijloc de intimidare la adresa Rusiei, amplificând tensiunile geopolitice din zonă, prin participarea militarilor moldoveni.
Când scriem aceste rânduri, țara noastră nu are de facto aviaţie de vânătoare şi atac la sol. Escadrila de avioane multirol F-16 second-hand, pentru care s-a semnat un contract de achiziție cu Portugalia în valoare de 628 milioane euro este încă în reparații. Țara noastră dorește acum și o a doua escadrilă de avioane F-16. Numai că și aceste avioane vor fi la mâna a doua (poate a treia?) scoase din dotare de cine știe ce state europene. Grecia ar fi gata să vândă niște F-16, la fel și Belgia, Olanda, Danemarca și chiar Norvegia.
Credeaţi că vom cumpăra avioane performante, de ultimă generaţie? Aviaţia română este propriu-zis la pământ. Anul acesta piloţii români de vânătoare au zburat puţin sub 30 de ore. România mai are aproximativ 20 de avioane MIG-21, inclusiv varianta de atac la sol şi dublă comandă, care pot fi ridicate în aer, în condițiile în care avioane militare rusești zboară ostentativ pe la granițele noastre. În ultimii ani, s-a încercat achiziţionarea unor avioane, tot second-hand, de la americani. De fapt, avioanele propriu-zise erau oferite gratuit, însă României îi revenea sarcina de a plăti un miliard de dolari pentru antrenarea piloţilor, mentenanţă şi upgradare, precum şi pentru adaptarea infrastructurii aeroportuare. Ne exprimam convingerea la acea dată că oferta americană era un bonus pentru „scutul antirachetă”.
Ceea ce nu înţelegem este de ce ne trebuie acum două escadrile de avioane second-hand, în loc vreo 10 avioane de ultimă generaţie? Se doreşte oare distrugerea capacităţii de luptă a aviaţiei române?! Trebuie să rămânem doar o aviaţie de tip „cărăuş”, dotaţi cu transportoare, singura ramură a aviaţiei care mai zboară decent?! Sunt desigur întrebări la care nu vom primi răspunsuri, dar nu putem rămâne indiferenţi la felul în care se traduce servilismul României în faţa N.A.T.O. şi implicațiile geopolitice cu vecinii ruși.