Gheorghe Magheru, omul care a modernizat Gorjul (VIII)

Loading

Serialul dedicat familiei Magheru şi locului ocupat de aceasta în istoria Gorjului a stârnit mare interes printre cititorii noştri. Răspundem unor sugestii din aceste semnale şi încercăm să vă prezentăm pe Gheorghe Magheru şi altfel decât militarul de carieră şi revoluţionarul salvator. În numărul de astăzi o să-l vedem pe cel mai cunoscut reprezentant al acestei familii în postura de edil al Târgu-Jiului dar şi al judeţului. Rămân în memoria publică pietruirea şi lărgirea străzilor oraşului, alinierea caselor şi grădinilor, hotărnicia localităţii, întemeierea unui spital ş.a. Aşteptăm în continuare sugestii şi comentarii.

Lui Gheorghe Magheru, Târgu-Jiul îi datorează foarte multe de la înfăţişarea ca oraş şi până la sprijinirea instituţiilor culturale

În numerele trecute, cititorii noştri au putut afla despre faptele de arme ale lui Gheorghe Magheru din războiul din 1828-1829, pentru acestea fiind decorat de ţarul Rusiei cu Ordinul „Sf. Ana”. Atunci a salvat oraşul de pe Jiu de furia turcilor iar câţiva ani mai târziu a blocat intenţia autorităţilor ruseşti de a desfiinţa judeţul nostru. Ambele fapte sunt cunoscute acum şi au fost apreciate cum se cuvine de autorităţile Gorjului din vremea respectivă. Rămânem la o caracterizare făcută lui Magheru de Nicolae Bălcescu chiar în vâltoarea evenimentelor de la jumătatea secolului al XIX-lea: „om simplu; fără cultură; cu ţinută impunătoare, se exprimă cu uşurinţă, cunoaşte poporul care se mândreşte cu dânsul şi-l consideră un erou”.

Primar al oraşului Târgu-Jiu
Din informaţiile pe care le deţinem până în prezent, Gheorghe Magheru şi-a stabilit reşedinţa la Târgu-Jiu după 1830, poate chiar în 1833 de când datează cumpărarea caselor sale. Tot în acel an, pentru scurtă perioadă de timp, a îndeplinit funcţia de ocârmuitor al Gorjului în locul lui Gheorghe Călinescu, pe atunci bolnav.
Între anii 1840-1842, serdarul Gheorghe Magheru a ocupat funcţia de preşedinte de maghistrat din Târgu-Jiu, adică de primar al oraşului. A fost vorba de o recunoaştere a faptelor sale de până atunci dar şi o stimulare pentru decizii foarte importante pentru viitor.
Gheorghe Magheru a avut un rol foarte important în aducerea primului doctor la Târgu-Jiu. Totul a pornit de la cei 28 de galbeni împărăteşti pentru serviciile aduse în menţinerea judeţului. Acesta a refuzat spunând: „Pentru mine cea mai mare bunătate ce mi se poate face este numai ca să primească şi această puţină slujbă ce am făcut ca un prinos al datoriilor mele, şi voi fi prea mulţumit că, precum altădată şi acum am putut contribui patrioţilor mei, iar cei douăzeci şi opt de galbeni şi trimisăi la cinstitul magistrat unde vor sta depozitoriţi şi hotărâţi a se da în plata lipsei sîmbrii doctorului ce se va orândui la acest oraş”. Astfel s-a născut, prin subscripţii, un spital în 1835.
În calitate de edil al Târgu-Jiului a făcut alinierea străzilor din Târgu-Jiu ba, mai mult, le-a şi modernizat prin „a se aşterne cu piatră, adică a se face caldarâm, pe şapte uliţi”. Tot el s-a implicat în dezvoltarea industriei manufacturiere la Târgu-Jiu, dovadă fiind sprijinul cu 25 de galbeni împărăteşti pentru Drexler, „clăditorul fabriciide porţelane din oraşul Târgului”, pentru „ca să nu şază fabrica nesăvârşită”.
A avut o preocupare constantă pentru cultură şi învăţământ. Reţinem aici şcolile din zona Cojani pe care el le-a construit şi le-a pus dascăli dar şi multiplele donaţii pentru construcţia de şcoli la Târgu-Jiu. Pe când era primar, în 1840, a oferit din cutia magistratului bani pentru cumpărarea de cărţi la biblioteca şcolii publice conduse de profesorul Constantin Stanciovici Brănişteanu. La nivelul anului 1837, Magheru a iniţiat acţiunea strângerii de bani din donaţiile ale cetăţenilor oraşului pentru construirea şcolii publice, suma strânsă fiind de 5 681 lei. În 1845 a înfiinţat la Târgu-Jiu un pension privat pentru fete alături de alţi boieri locali.
În aceeaşi perioadă, Magheru a intervenit pe lângă domnitorul ţării în 1840 pentru înfiinţarea drumului pe Defileul Jiului, „de la Târgu-Jiului până în dreptul drumului din ţinutul Austriei”. Cu câţiva ani mai devreme primise mulţumiri de la ocârmuitorul de Gorj pentru construirea unui pod peste râul Gilort.
Trebuie să reţinem şi un alt fapt despre Gheorghe Magheru, o parte din activitatea sa a fost alocată activităţii de magistrat(judecător) atât la Târgu-Jiu cât şi la Caracal, unde a fost chiar preşedinte de Tribunal. În anul 1846 a devenit ispravnic de Romanaţi, funcţie ce a păstrat-o până la Revoluţie cu reputaţia de „cel mai bun administrator din ţară”. Foarte interesant, în perioada pregătitoare  a Revoluţiei de la 1848, Gheorghe Magheru a fost considerat „parte a guvernului provizoriu, alături de Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell, N. Pleşoianu şi preotul Radu Şapcă”.

Planuri de unificare
Din informaţiile oferite de noi în numărul trecut, cititorii au aflat principalele evenimente paşoptiste în care a fost implicat Gheorghe Magheru. Înăbuşirea Revoluţiei nu a lăsat cale de întors acestuia, el trebuind să părăsească ţara pentru mai mulţi ani. Acest moment l-am mai invocat dar sunt de reţinut eforturile generalului pentru organizarea emigraţiei. La 21 decembrie 1848, Gheorghe Magheru îi scria din Triest lui Ioan Ghica, revoluţionarului şi prietenului care se afla la Constantinopol. Aflăm din respectivul document opiniile sale referitoare la organizarea emigraţiei, importantă fiind strângerea rândurilor acesteia şi îndrumarea ei de un comitet mixt, compus din români moldoveni şi munteni ce urma să se ocupe „în numele naţiunii române de toate mijloacele, atât materiale cât şi morale, pentru triumful cauzei noastre”.
Adresându-se fraţilor Golescu la începutul anului 1849, Magheru pleda pentru acelaşi comitet mixt: „nu sunt deloc de părere de a alege un şef unic al emigranţilor. Această idee mi se pare copilărească şi irealizabilă”.  Şi pentru conducerea emigraţiei, Magheru avea un proiect propriu. Acesta propunea formarea unui comitet de cel puţin 15 membri compus din munteni şi moldoveni proporţional cu populaţia din fiecare Principat. Acest comitet avea drept sarcină de a reprezenta Naţia română, a numi agenţi pe lângă cabinete europene care să se ocupe „de toate mijloacele proprii a servi cauza română şi să-şi întoarcă a sa serioasă atenţie şi spre mijloacele necesare la întreţinerea emigranţilor”.

A salvat vieţi omeneşti
Efortul financiar al lui Gheorghe Magheru pentru un medic al oraşului nu a rămas nerăsplătit. Între 1838-1841 a funcţionat la Târgu-Jiu ca medic al oraşului Frantz Enichen Moritz. Acesta a tratat în anul 1838 la o moşie a lui Gheorghe Magheru 11 oameni otrăviţi cu cocleală. Tot în mandatul său, Moritz a vaccinat copiii oraşului, a tratat deţinuţii din temniţa oraşului, a ajutat la naşteri etc. Cele mai importante activităţi au fost lichidarea epidemiei de lungoare din anul 1838 izbucnită în satele Costeni şi Izvarna şi pe cea de dizenterie din satele Câlnic şi Rasova.

One Comment on “Gheorghe Magheru, omul care a modernizat Gorjul (VIII)”

  1. Domnule Somicu, ma adresez dv cu rugamintea de a/mi facilita accesul la cartea Zestrea Magherilor pe care ati invocat/o si care este de negasit in orasul Deva. Vreau sa mi/o procur contracost de la dvs sau de la o librarie! Cu multa consideratie!

Comments are closed.