În Pocruia, un sat al oraşului Tismana, aflat la poalele munţilor, am găsit două urme pe care le credeam dispărute. Cele ale fuciei şi mocăniţei. Cel care ne-a putut oferi informaţii, imagini şi chiar ne-a pus în mână o fucie, este profesorul pensionar Gheorghe Călescu, cel care este autorul monografiei satului Pocruia.
Pentru cine nu a auzit de fucie decât în cântecele populare tradiţionale care se mai păstreatză pe ici pe colo: „beau vinul cu fucia”, trebuie spus că aceasta este un recipient construit pe principiul butoiului, ajungând de la volumul de 20 de l până la sub un litru. Scopul pentru care a fost realizată fucia de dogarii din zonă este acela că, spre deosebire de celelalte butoaie, aceasta era folosită pentru a se bea vin direct din ea. Pentru asta, e prevăzută cu un orificiu în marginea unuia din capace, prin care se bea vinul şi un altul chiar în mijloculu aceluiaşi capac, menit să asigure egalizarea presiunii în fucie, cu cea de afară, pentru a se putea bea cu uşurinţă. Pentru ambele orificii există câte un dop mic de lemn, cu mâner, pentru ca vinul să nu curgă, în timpul transportului şi pentru a nu-şi pierde tăria.
La rândul său, mocăniţa care cobora lemn din munte şi transporta la Târgu Jiu, la fostul IFET, e doar o poveste pentru foarte mulţi dintre gorjeni. Tot la profesorul Gheorghe Călescu am găsit fotografii în care apare trenul forestier, făcute chiar de el, în anii 70. În acea vreme, nu existau prea mijloace de transport, aşa că trenul forestier era folosit şi pentru transportul persoanelor. Acum, trenul nu mai există, se spune că a fost vândut peste hotare, deşi ar fi trebuit păstrat şi transformat în tren turistic, aşa cum s-a întâmplat în alte zone ale ţării şi în alte ţări. Cât despre linia ferată şi terasament, acestea încă mai apăreau, până nu demult, pe tronsonul dintre Tismana şi Târgu Jiu. Şi, poate chiar mai există, pe alocuri.
