Femeia din spatele brandului „Luminița”

 2,878 total views

O femeie de afaceri din Gorj poate da lecții la capitolele: inițiativă, perseverență, tenacitate, pasiune și multe altele. Ea conduce, de 26 de ani, afacerea de familie pe care a inițiat-o, transformând-o într-un adevărat brand. Mulți au auzit de Pensiunea Luminița, carmangeriile Luminița, Terasa cu Mici Luminița, dar puțini știu care este povestea de viață a Luminiței Ciobescu, pe care o vom prezenta în interviul care urmează.

Reporter: Cum v-ați face o prezentare, în doar câteva cuvinte?

Luminița Ciobescu: Am împlinit 50 de ani de curând, sunt chiar de aici, din satul Rugi, căsătorită aici, cu un băiat din satul vecin, tot din comuna mea, Turcinești. Am început această afacere de familie în urmă cu 26 de ani și pot spune că mi-am atrins obiectivul. Am creat un brand din prenumele meu, „Luminița”, care înseamnă, la ora actuală, pensiune, carmangerii, terasă cu mici, locuri de muncă pentru pentru mine, soțul meu, băiatul și nora mea și pentru încă 6 angajați. Muncim cu pasiune și ne dezvoltăm continuu afacerea.

R.: De când v-ați apucat de afaceri?

L. C.: De afaceri m-am apucat de mică, părinții mei fiind tot în afaceri, adică măcelari, vânzători… mergea foarte bine Valea Jiului atunci, până în anii 1990 și ne-am luat și noi după ei, de mici copii. Mergeam cu ei la Petroșani, unde erau minerii, mergea foarte bine în perioada aceea. Am început să prind gustul banului, al comerțului, deși aveam un liceu economic pe profil alimentație publică.

R.: Când v-ați făcut firma dumneavoastră?

L. C.: În 1992 am făcut firma, pe magazin alimentar, măcelărie. Iar dintr-un magazin am ajuns la 6, în Târgu Jiu.  În urmă cu câțiva ani, au început să mai scadă vânzările, pentru că au venit hipermarketurile cu oferte, cu marfă de import și m-am gândit că e cazul să mai fac încă o activitate, care, pe viitor, mi-ar merge. În 2012, un prieten de-al meu m-a sfătuit, pentru că aveam terenul, să fac o pensiune, pentru că zona rurală se caută foarte mult. Am început demersurile. Am contactat un consultant, un proiectant și am luat fonduri prin Programul SAPAD, cu cofinanțare 50%. La început, am avut în proiect 6 camere, o piscină, un teren de sport. A fost foarte greu cu proiectul, pentru că noi am mărit capacitatea pensiunii, din 6 camere am făcut 10. Piscina era mai micuță, era de 6 metri, noi am făcut-o de 12, terenul de sport la fel, l-am dublat. Am modificat proiectul și am pus noi banii care trebuiau în plus, în afară cei 50% care erau cofinanțarea, doar restul primind de la SAPARD. Dar, cu multă muncă, mi-am realizat obiectivul pe care l-am dorit.

R.: Cât a costat cu totul, ați făcut așa măcar un calcul aproximativ?

L. C.: Nu vreau să spun o sumă eronată, a costat foarte mult, am renunțat, la un moment dat, să mai calculăm.  Am luat și un credit, pentru că fără credit nu am fi reușit să facem o astfel de investiție. M-a ajutat și familia, am lucrat cu toții, eu, soț, copil, noră. Plus că măcelăria m-a ridicat, am avut 6 magazine cu produse tradiționale. De altfel, mai avem și acum trei magazine. Suntem toți patru angajați cu carte de muncă și mai avem 6 angajați, la fel, cu carte de muncă. Soțul e responsabil cu aprovizionarea, nora cu curățenia, băiatul cu întreținerea piscinei, eu cu bucătăria…

R.: Toți membrii familiei lucrați doar în afacere, sau aveți nevoie să mai aduceți în afacere bani din altă parte?

L. C.: Afacerea se autofinanțează, dar muncim foarte mult. Mie chiar îmi place ce fac, aș munci zi și noapte. Oboseală este, dar ai și o satisfacție, când vezi că ai cazați din toate colțurile țării, ai piscina și plaja plină, acum am achiziționat un cort pentru evenimente, de 500 de persoane, iar la sfârșitul lunii avem, deja, programată prima nuntă.

R.: Care e cheia succesului?

L. C.: Cheia succesului, din punctul meu de vedere este să muncești și să fii pasionat de munca ta. Dacă-ți place ce faci, în orice domeniu ai realizări, dacă nu, nu văd să meargă treaba.

R.: Cum a fost în pandemie, când totul a fost închis?

L. C.: În pandemie ne-a fost greu, dar ne-a ajutat Guvernul să ținem salariații în șomaj tehnic. A mai dat Guvernul niște carduri pentru bătrânii care au venituri reduse, care ne-a ajutat iarăși destul de mult. Ne-am înscris în proiect și am dat masă în comuna noastră, Crasna și alte comune învecinate. Am pus la dispoziție mașină și am dus katering… iar bătrânilor le-a fost de mare ajutor.

R.: E bine că ați accesat acest proiect, nu ați stat cu mâinile în sân să vă văitați, plus că au mers și carmangeriile.

L. C.: Da, au mers și carmangeriile. Plus de asta, când nu a fost pandemie, am mers cu terasa cu mici la Poplovragi, la Tismana, la Godinești, la târgurile anuale foarte mari. Având domeniul cu carnea, aveam producția noastră de carne de mici.

R.: Dacă v-ați întoarce în timp, cu experiența de acum, ați lua-o de la capăt?

L. C.: Cred că aș începe exact aceeași afacere, dar m-aș informa mult mai mult, legat de fonduri.

R.: Cu toate că ați avut consultant? Normal, de la consultant ar fi trebuit să primiți toate informațiile.

L. C.: Una e zisul și alta e făcutul. Consultanții au și ei și alte proiecte…, ei, ca să-ți facă proiectul, zic: „e ok, mergeți înainte că e ok”.

R.: Aveți și alte pasiuni?

L. C.: Da, îmi place să călătoresc. Dar fac concediul doar iarna, sau toamna, atunci am timp liber. Aș călători mai mult, dar nu e timp, trebuie să fie în peranență unul de-al casei aici. Am fiul, nora, care ar putea supraveghea, dar simt nevoia să fiu aici mereu.

R.: Practic, ați lucrat în mediul privat de când vă știți, nu?

L. C.: Când am terminat liceul,în 1990, la Călimănești, (era singurul liceu pe țară de alimentație publică și turism), m-a angajat mama ospătar la Hotel Parc. Am stat doi ani, după care am venit acasă și am spus mamei „Eu mă privatizez”. Mama a zis să mai stau, că abia am intrat la serviciu. Nu m-am lăsat, am mers și mi-am deschis firma, nici nu știam ce nume să-i dau, i-am zis Lucdor, Lu de la Luminița, D de la Dan și lucrăm și acum pe aceeași firmă, care are 26 de ani de la înființare.

R.: Copiii n-au dorit să deschidă altă firmă?

L.C.: Nu, deși, câte o dată, fiu-meu zice: „Patroană ca mata mai bine deloc, nici un week-end liber…”. Eu le spun „ca să ai o haină de firmă pe tine, să-ți permiți un concediu mai deosebit, trebuie sacrificii, fără sacrificii nu se poate”. Uneori, lucrăm până noaptea târziu. În afara sezonului mai avem și noi o scăpare, dar oricând, dacă vrem să plecăm 2-3 zile, reușim, prin rotație, ori plec eu cu soțul, ori copiii.

R.: Felicitări pentru realizări și pentru că, putem spune, sunteți un deschizător de drumuri, pentru că funcționați cu una dintre primele firme deschise în România!

L.C.: Mulțumesc! Pot spune că sunt mulțumită. Bine, sunt alte firme care sunt mai dezvoltate, dar sunt la alt nivel, eu sunt mulțumită de ce am realizat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *