Fărcăşeşti, călătorii în timp

 208 total views

Vom încerca, în câteva numere ale acestui ziar gorjean, care alocă pagini importante aducerii acasă a istoriei, să aducem în atenţia copiilor şi a tinerilor de azi din comuna Fărcăşeşti, acele valori care au asigurat perenitatea civilizaţiei pe aceste frumoase, dar încercate, locuri de pe malul drept al Jiului.

Istoria scoate capul în Fărcășești, în ciuda carierei, prin crucea bisericilor de lemn
Istoria scoate capul în Fărcășești, în ciuda carierei, prin crucea bisericilor de lemn

Cu aproape opt decenii în urmă, mari sociologi, precum Dimitrie Gusti şi Henri Stahl, referindu-se la necesitatea alcătuirii monografiilor sociologice ale satelor, spuneau cu temeinicie că, în lumea rurală se găsesc cele mai strălucitoare nestemate ale sufletului neamului românesc. La rândul său, filozoful român Lucian Blaga afirma că, ,,eternitatea s-a născut la sat”, prin aceasta aducând în discuţie hotărârea de neclintit a comunităţilor rurale de a nu se prăbuşi niciodată din lumea cosmică, păstrând mereu cu ea legături organice.
Fiecare sat românesc este un templu. Aici, în interiorul său, există coloane ce se înalţă din timpuri imemoriale, acestea susţinându-i cupola. Fundamentul este alcătuit din familia de tip rural, bazată pe comunitatea de sentimente, de apartenenţă la un ,,moş”, de tradiţii şi aspiraţii. În interiorul templului se găsesc depozitate comorile pe care fiecare le-a conservat şi le-a transmis, curgător, fără întreruperi, ca un fluviu, ele sporind, uneori diluându-se, alteori schimbându-şi sensul şi aria de cuprindere. Nepăsători sau cuprinşi de griji, în această lume contemporană, marcată de atâtea derapaje, trecem pe lângă toate aceste valori. Fie că este vorba despre o bisericuţă de lemn postată pe un moţ de deal (Broşteniţa), sau în întunecimea pădurii (biserica Aninoasa), fie că este vorba de o şcoală tip ,,Spiru Haret” sau de un deal frumos ornat de livezile de pomi şi pădurile seculare, toate acestea i-au făcut pe înaintaşi să le considere elemente ale sufletului lor, pentru care s-au jertfit când ţara le-a cerut.

Cariera a afectat istoria

Strădania noastră este întemeiată şi pe un alt considerent, de natură emoţională. În ultimele cinci decenii, în încercarea de a smulge pământului bogăţia ascunsă, cărbunii, sub muşcătura hâdă a dinţilor nemiloşi ai excavatoarelor au căzut mănoasa luncă a Jiului, pantele însorite ale dealurilor, pădurile falnice, livezile, viile şi, în acelaşi timp, locuinţele sătenilor. Părţi importante din satele Fărcăşeşti, Roşia-Jiu, Furduieşti, Rogojelu, Prundurei şi Timişeni au fost pentru întotdeauna rase din arealul fizico-geografic. Ce mai simte un localnic plecat acum câteva decenii din sat când, copleşit de dor, ar vrea să păşească pe uliţele copilăriei sale? Multe din acele uliţe nu mai există, cum nu mai există, uneori, nici vechiul cimitir, nici vechea răscruce de sat unde se adunau la hora sau la taină.
Vom încerca să călătorim pe aripile timpului fără a intra în pedanteria demersului ştiinţific. Acesta va fi doar suport. Vom face o altfel de istorie, pentru că gândurile noastre se adresează unor categorii mai largi de cititori. Vom sta la taină cum, odinioară, adulţii rămâneau în lungile nopţi de iarnă, în faţa sobii, pe scăunele mici de lemn.

Locuri şi oameni

De-a lungul istoriei satele componente ale comunei Fărcăşeşti au făcut parte din diferite structuri teritorial-administrative. Astfel, au avut statutul de comună satele Fărcăşeşti- Birnici, Fărcăşeşti-Moşneni, Valea cu Apă, Timişeni, Rogojelu, Roşia-Jiu, Peşteana de Jos. Unele dintre acestea au fost menţionate de lucrări importante cartografice întocmite în secolele XVII-XIX (Harta lui Schwantz, Harta Rusă de la 1835). De la 1864, după legea lui Cuza au obţinut statut de comună satele Valea cu Apă, Roşia, Timişeni. Este impresionantă strădania locuitorilor din satul Rogojelu, care între anii 1865-1872 încearcă să obţină statutul de comună pentru aşezarea lor.
La începutul secolului al XIX lea diferite catagrafii ne aduc informaţii preţioase despre numărul locuitorilor, despre felul de stăpânire a moşiei satului, despre proprietarii laici şi ecleziastici. În anul 1837 satele Valea cu Apă, Roşia, Fărcăşeşti-Birnici şi Peşteana de Jos erau, în în cea mai mare parte a lor, stăpânite de proprietari laici, dar şi religioşi(Mănăstirea Tismana).Satele Fărcăşeşti-Moşneni, Timişeni, Rogojel precum şi o parte a satului Valea cu Apă erau moşneneşti. Este remarcabilă evoluţia satului Timişeni. Dacă la începutul secolului al XVIII lea satul era foarte slab populat, în secolul al XIX lea aşezarea este bine populată.

Din preistorie

Ştim azi cu ceritudine, că în acest spaţiu geografic au existat comunităţi umane din preistorie. În epoca romană aşezarea a fost străbătută de legiunile romane, dar şi de negustori. Aici, în partea nordică a localităţii a existat un castru cu val de pământ despre care au scris mulţi cercetători istorici (castrul de la Pinoasa/Vârţ).
În Evul Mediu, satele actualei commune Fărcăşeşti apar des menţionate în legătură cu confirmările de proprietate făcute de diferiţi domni. Cele mai multe dintre sate sunt atestate în secolul al XV lea. Satul Valea cu Apă apare în primele documente sub toponimicul de Vălari. În documentele din secolele XVIII-XIX satul este foarte des aminit în strânsă legătură cu moşia Topliţa, aflată de la începutul secolului al XVIII lea în stăpânirea mănăstirii Tismana. Pentru unele dintre sate (Fărcăşeşti, Roşia-Jiu,Valea Cu Apă) baza documentară este mai bogată.În ceea ce priveşte satul Fărcăşeşti, primele documentele medievale nu fac distincţie între Fărcăşeşti-Moşneni şi Fărcăşeşti-Birnici. Satul Timişeni, în unele documente, apare în strânsă legătură cu satul Bohorelu, din comuna Negomir. Explicaţia ţine de vecinătatea celor două sate, de relaţiile matrimoniale, precum şi de statutul lor juridic (ambele sate au fost sate de moşneni). În anumite perioade istorice au făcut parte din acelaşi judeţ (Mehedinţi).În ceea ce priveşte satul Rogojelu, acesta apare aproape în toate documentele în care este menţionat satul Roşia-Jiu. Satele Roşia-Jiu şi Fărcăşeşti apar foarte des în baza documentară pentru că în Evul Mediu, în secolele XV-XVI, aici au trăit şi au avut stăpâniri întinse mari boieri, care sunt aproape nelipsiţi ca martori la confirmările de moşie. Astfel, sunt mereu amintiţi ca martori : postelnicul Udrişte din Roşia, Dragomir şi Drăghici postelnic din Fărcăşeşti, Stoica paharnic din Roşia, Oprea al Zlatei postelnic din Rogojelu. O menţiune trebuie făcută la atestarea satului Peşteana de Jos. Deşi s-a acreditat ideea că ar fi fost atestat documentar în secolul al XVI lea, într-un răvaş dat la 31 mai 1561(1568?) de Petru cel Tânăr, analizând cu atenţie documentul am constatat că acesta nu se referă la acest sat.

Atestare documentară

Prezentăm sumar atestarea fiecărui sat în parte. Satul Fărcăşeşti este atestat documentar în a doua jumătate a secolului al XV lea. Într-un hrisov din 10 iulie 1464, domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Frumos (1462-1473 ) întăreşte mănăstirilor Tismana şi Vodiţa mai multe stăpâniri, între care şi satul Fărcăşeşti. În Obşteasca Catagrafie din 1831 cele două sate, Fărcăşeşti-Moşneni şi Fărcăşeşti-Birnici apar separat, aceasta arătând că în documentele oficiale de la începutul secolului al XIX lea se vorbea deja de două sate diferite. În satul Fărcăşeşti-Birnici proprietar era Enache Broşteanu, unde trăiau 30 de familii, în timp ce satul Fărcăşeşti-Moşteni era stăpânit de mai mulţi megieşi, având 52 de familii. Mari schimbări nu sunt între catagrafia din 1831 şi cea din anii 1837-1838 cele două sate având aceeaşi formă de stăpânirea a pământului.
Satul Roşia-Jiu este atestat documentar în deceniul 7 al secolului al XV lea, sub toponimicul de Roşia. La 5 noiembrie 1465 domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Frumos(1462-1473 ), întăreşte mai multe proprietăţi lui Vrabeţ şi fraţilor săi între care ,,… şi din Roşia lui Ştirbeţ a treia parte şi din Roşia lui Slăveiu a treia parte…”.
În cea mai mare parte a existenţei sale, satul Rogojelu a radiat în jurul satului Roşia. De aceea, în multe documente care se referă la Roşia găsim amintit şi satul Rogojel .
Prima atestare documentară a satului este din anul 1613. Într-un hrisov din 2 mai 1613, domnitorul Radu Mihnea confirma importantului boier oltean, Lupul paharnicul Mehedinţeanul, mai multe proprietăţi, între care şi Rogojelul:,,…şi iar să-i fie lui jup.Lupul mare Pah. Satul Rogojelul tot cu tot hotarul”
Satul Valea cu Apă apare în primele documente medievale sub numele de Vălari. Pentru prima oară, această corespondenţă de nume a afirmat-o marele istoric gorjean Alexandru Ştefulescu. Acesta spune :,,În crisoave Valea cu Apă se dice Vălari”. Deşi primul document în care apare toponimicul Vălari este un hrisov din 18 ianuarie 1480, prin care domnitorul Ţării Româneşti, Basarab cel Tânăr (1478-1480,1480-1481,1481-1482), opinăm că este vorba despre aşezarea Vălari de pe malul stâng al Jiului. Considerăm că prima atestare documentară a satului Vălari-Valea cu Apă este din 25 august 1594, când Mihai Viteazul, printr-un hrisov, întăreşte lui Pătru al II lea armaş (un mare boier din satul Fărcăşeşti-N.N.), stăpânire peste jumătate din satele Vălari şi Doiceşti: Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele jupanului Pătru al II lea armaş şi cu fiii lui, câţi Dumnezeu îi va lăsa , ca să-i fie satul Vălarii, care sunt pe apa Jiului, jumătate de peste tot hotarul, însă partea jupanului Detco clucerul”.
Atestarea documentară a satului Timişeni este relativ târzie. Baza documentară este săracă pentru că, în pofida încercărilor unor mari proprietari de a cumpăra ocini în sat, acesta îşi va păstra caracterul megieşesc. De aceea, nu există prea dese confirmări de stăpâniri în acest sat. Primul document este din anul 28 ianuarie 1618, din timpul domniei lui Gavril Movilă (1618-1622). Acest document este de o mare importanţă pentru înţelegerea fizionomiei satelor de megieşi
Satul Peşteana de Jos face parte din categoria aşezărilor care apar mai târziu în documentele Evului Mediu. În unele lucrări este acreditată ideea că satului în vechime i se mai spunea şi Gureni. În mentalul colectiv şi în memoria sătenilor nu există acest toponimic. Marele istoric gorjean, Alexandru Ştefulescu, nu aminteşte în niciuna dintre lucrările sale de identitatea dintre toponimicele Gureni şi Peşteana de Jos. În stadiul actual al informaţiilor istorice este greu de stabilit când apare menţionat pentru prima dată satul Peşteana de Jos. În acest context,este greu de precizat dacă în hrisovul din 30 decembrie 1590, referitor la întărirea unor proprietăţi ,,lui Dan şi cu fratele său popa Radu”, unul dintre martorii la unele tranzacţii de pământuri, ,,popa Vrancul din Pesciana” este din Peşteana de jos sau din actualul sat Peşteana-Jiu. Toponimice actuale, precum Călugăreni, valea Călugărenilor apar de la sfârşitul secolului al XVI lea (1593).
În secolul al XVIII lea, informaţii despre satele actualei comune vom găsi în Harta lui Schwantz (1722), Harta lui Anton Maria del Chiaro(1718) şi Memoriile generalului Bauer(1778).
La începutul secolului al XIX lea, satele comunei Fărcăşeşti sunt menţionate în toate catagrafiile făcute de autorităţile statale, iar după 1832 în documentele de stare civilă. După ce se pun bazele învăţământului public în satele comunei(deceniul V al secolului al XIX lea) avem informaţii despre aleşii satelor( consilieri comunali, primari).
În satele Roşia şi Rogojel, în prima jumătate a secolului al XIX lea erau consemnate următoarele familii: Drulă, Brujan, Turturică, Stoenoiu, Bican, Fecioru, Gorun, Dodescu, Costescu, Stoian, Biriş etc. În satul Timişeni cele mai reprezentative familii erau: Pupăzan, Tănăsoiu, Novac, Stoenoiu, Deaconescu, Cilbiu, Becheru, Dochian, Popescu, Bîrhoată, Cărăgui, Paţica, Mareş. În satele Peşteana de Jos şi Valea cu Apă, în prima jumătate a secolului al XIX lea, familiile cu cele mai dese apariţii în documente au fost: Ceapă. Dodescu, Popescu, Cruceru, Bălu, Presură, Presuroiu, Pîrvulescu, Spahiu, Deaconescu, Racea, Rotaru, Seftoiu, Udrea, Cenuşoiou, Cimpoeru, Ianăşi, Şovîlgău, Opriţoiu, Crăete, Şerbulescu, Bodislav, Catană, Buzducea etc. În satele Fărcăşeşti-Moşneni şi Fărcăşeşti-Birnici apar următoarele familii: Hatără, Marinescu, Coceanu (Cocea), Doru, Stanca, Manea, Negomireanu, Temelie, Mărculescu, Bătăiosu, Purcărete (Purcărin), Bălăşoiu, Floroiu, Toporâşte, Popescu, Murariu, Boltaşu etc.

Învățământul

Datele de arhivă referitoare la deschiderea învăţământului public ne dau şi primele ştiri despre aleşii comunităţii (primari şi consilierii comunali). În anul 1847, cu ocazia confirmării catalogului claselor I şi a II, de la şcoala din satul Rogojelu, sunt menţionaţi ca aleşi ai satului Dumitraiche Stoian, Dumitru Brujan, Constandin Moalfă şi Dumitraiche Tudosie. Ei se arată mulţumiţi de calitatea învăţăturii oferită elevilor satului de către învăţătorul Ioan Stoian. Cu ocazia examenului din 16 martie 1847, de la şcoala din Timişeni, sunt amintite notabilităţile (fruntaşii comunei, juraţi, primari, preoţi, învăţători etc) aşezării care au asitat la examen şi au confirma catalogul întocmit de învăţătorul şcolii, Păun Timişanu. Acestea sunt: preotul Bîrhoată Gheorghe, juraţii săteşti Vasile Pârvu Pupăzan, Ioan Cărăgui, notar Dincă Dumitru Pupăzan. În satul Roşia, în aceeaşi perioadă sunt amintite următoarele notabilităţi: Gheorghe Gorun, Gheorghe Vulpe (juraţi), Tudosie Ungureanu, Pătru Vălsan, Vasile Voina (aleşii satului), Dumitraşcu Roşianu (notar).Între fruntaşii satului care au fost invitaţi la examenul de la şcoala Fărcăşeşti amintim : Sandu Negomireanu, Şerban Popescu, Sandu Toporîşte, Ioan Şerbănescu. La serbarea dată de organizatorul învăţământului din satul Peşteana de Jos, Nicolae Pîrvulescu, în martie 1847, au participat: Ioan Pîrvulescu (preotul satului), Niţu Pîrvulescu, Ioan Presură (juraţi), Vasile Bălu, Zamfir Spahiu, Barbu Pîrvulescu, Sandu Rotaru (aleşii satului).
Unul din pilonii satului românesc a fost întotdeauna biserica. Informaţii despre bisericile din comuna Fărcăşeşti avem începând cu secolul al XIX lea. Lăcaşurile de cult însă au fost construite cu mult timp în urmă, unele dintre ele în secolele XVII-XVIII (bisericile de lemn din Timişeni, Aninoasa (Valea cu Apă). Despre acestea şi despre alte nestemate ale satelor din comuna Fărcăşeşti vom vorbi într-un număr viitor al ziarului.

Prof. Dr. Dumitru Cauc