Ca de fiecare dată în ultimii ani, la început de mai, fii satului Găleșoaia din comuna Câlnic se întâlnesc pentru pomenirea înaintașilor și păstrarea memoriei unei așezări, sacrificată pentru a-i lua cărbunele atât de necesar odinioară economiei naționale. Perioada nu este aleasă întâmplător, coincide cu hramul bisericii Găleșoaia și, conform tradiției, acolo, în Câmpul Mare, se desfășurau hore și se puneau mese întinse cu bunătățile pregătite în vasele ieșite din mâna olarilor zonei.
Întâlnirea din acest an a avut loc duminică, 7 mai 2023 și a strâns câteva zeci de participanți, locuitori și urmași ai celor care au locuit la Găleșoaia.
Au trecut circa 15 ani din momentul când au dispărut ultimele case din satul Găleșoaia, vestit centru ceramic din Gorj, ca urmare a extinderii lucrărilor miniere. Din vechea așezare cunoscută pe multe meridiane pentru măiestria lucrărilor de ceramică a supraviețuit o biserică de bârne din secolul al XIX-lea și o parte a cimitirului, unde își dorm somnul de veci vechii locuitori. Așa cum își aduc aminte cei care au trăit în zonă, inițial biserica era ridicată pe o colină, dar, cu timpul, prin schimbarea reliefului zonei, datorită exploatării cărbunelui, a ajuns într-o vale unde este îngrijită de locuitori și, mai nou, există și sprijinul autorităților locale pentru această activitate.
Sub semnul amintirii
Duminică, 7 mai 2023, s-au strâns la Găleșoaia câteva zeci de persoane care au trăit o lungă perioadă din viață sau doar vacanțele școlare în satul meșterilor olari. În frunte cu primarul comunei Câlnic, Dumitru Vulpe, pentru câteva clipe, comunitatea a renăscut. Din păcate, a fost doar o slujbă religioasă și o masă în amintirea vremurilor trecute. Printre cei prezenți au putut fi remarcați, parcă neatinși de povara anilor, domnii Ioan Nebel- artizanul a tot ce mai avem acum din Găleșoaia, Ion Tatomir-fostul corespondent voluntar al ”Scînteii” și ”Gazetei Gorjului”, Ion Mocioi-brâncușiologul atât de cunoscut dar și reprezentanți ai familiilor Rovența, Mocioi, Câlniceanu, Pecingină,Tatomir ș.a.
Trecut de 80 de ani, Ioan Nebel ne spunea cu această ocazie: ”Tot ce vedeți aici, biserica a fost renovată prin grija mea. Am refăcut acoperișul și zugrăveala. Am sperat mult timp că satul s-ar putea reface în această zonă, dar vremurile s-au schimbat, iar locuitorii s-au atașat de locurile unde au fost mutați. Măcar să menținem ce mai avem, această bisericuță și cimitirul, dovada că am fost pe aici.”
Ion Tatomir, fost corespondent voluntar de presă, ne face o altă mărturisire: ”Găleșoaia trăiește acum prin obiectivele din muzeele de la Sibiu și Curtișoara și prin oamenii care nu vor uita până la moarte această așezare. Pe vremea lui Ceaușescu, unul din frații lui a vizitat satul, așa importanță avea. Olăritul a fost la mare căutare și pe vremea comunismului.”
Dan Câlniceanu, profesor, ne-a declarat cu acest prilej: ”Personal, împreună cu vărul meu, am petrecut doar vacanțele aici. Strămoșii mei au dăruit casa aflată acum la Muzeul de la Curtișoara și tot lor le aparținea una din cele șase ciuturi ale morii de pe Tismana, astăzi aflată în patrimoniul Muzeului ”Astra” din Sibiu.
Amintirea lui Brâncuși
Biserica din Găleșoaia are în imediata apropiere un monument funerar mai special care ar fi fost sculptat de Constantin Brâncuși. Ion Mocioi, fiu al satului și unul dintre brâncușiologii români recunoscuți la nivel mondial, confirmă această poveste. Monumentul funerar, astăzi acoperit de vegetație,este sculptat în piatră de Brâncuși sau apropiații lui pentru medicul Gheorghian, cel care a profesat și în Gorj și la București, la o grea pierdere. Crucea e sculptată în piatră.
În documentarul Brâncuși pentru perioada petrecută în țară, citim în cartea poștală scrisă de prietenul Gheorghian la 17 aprilie 1905, ora 11 seara: „Dragă Tică,/ Ducându-mă de astă dată singur la biserică, mi-am adus aminte de seara de anul trecut și având din întâmplare vreo câțiva gologani, am luat o c.p. ca să-ți scriu, urându-ți în același timp petrecere frumoasă de Paștele nostru (…). Al tău fiu ce-ți sărută mâna”.
Se poate presupune că Brâncuși a fost la biserică de Paște în aprilie 1904 la București… De altfel, legatarii precizează că Brâncuși a plecat din țară în 1904, în mai, și a ajuns la Paris la 14 iulie.
Epilog
Așezat pe valea râului Tismana, satul Găleșoaia, judetul Gorj, este atestat documentar prin actul din 8 iulie 1587, prin care Mihnea Turcitul ii acorda lui Stan și fiilor săi „stăpânire în Găleșoaia, din partea lui Tavan, jumătate sat și alte cumpărături „. Satul număra, in 1992, în jur de 132 de case, care au dispărut în totalitate în 2010.
Când vorbești cu localnicii, aceștia alunecă în trecut spre acel loc idilic unde erau casele, fântânile, școala, pădurea, livezile, atelierele olarilor… Oamenii au plecat și nu se mai întorc decât la unele sărbători.
