Despre Sfintele Paște în România de azi

 48 total views

ANDREI-POPETESe apropie Sfintele Paşte, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii și asistăm pe parcursul acestor zile la un veritabil „marketing de cult ortodox”, Patriarhia Română și mitropoliile din întreaga țară punând la dispoziţia enoriaşilor tot felul de obiecte bisericești, unele chiar la promoții. Aceleași obiecte le găsim și online, la doar un „click” distanță de „Adaugă în coș”, căci mai toate mitropoliile au și magazine în spațiul virtual. La mare căutare sunt în acest an, după numărul de vizualizări într-unul dintre aceste magazine: produsele de pangar („candela îngeraș”, „tămâie Athos 500 gr.”, „mir sticlă mare plastic”, „cărbune mare Grecia” ș.a.), dar și „tipar colivă”, „Biblia mică”, „Vas anaforă, „Sfeșnic Rusia” sau „Cruce mare acoperiș” și toate acestea în funcție de buzunarul fiecărui enoriaș, cu prețuri cuprinse între 0.70 și 6.090 Ron.
De ce să mai fie nevoiţi enoriașii să cumpere din supermarket-uri sau pieţe, candele de diferite forme şi culori, improprii cultului creştin ortodox, când Patriarhia Română a personalizat încă de acum doi ani propriile candele, de culoare galbenă, care se comercializează doar în biserici sau magazinele de profil. Mai lipsea să ni se spună că noul model de candelă este şi făcător de minuni!
Revenind și la „cele lumești”, Noaptea Învierii a devenit de câțiva ani buni un spectacol în care „mai marii noştri aleşi” stau în picioare în pridvorul bisericii, cât mai la vedere, pentru a se vedea gradul lor de evlavie, sau cât sunt ei de credincioşi. Că realitatea este alta o ştim cu toţii. Că de Paşti se iartă „greşelile greşiţilor”, nu mai ţine nimeni cont. În timpuri nu neapărat arhaice, în prezenţa vârstnicilor din orice comunitate, avea loc, în faţa bisericii, în ziua de Paşti, reconcilierea între familiile care au fost certate până atunci… O datină de mult apusă, s-ar grăbi unii să afirme şi nu departe ar fi de adevăr. Această sărbătoare creştină nu are nevoie de bani, nici de cheltuială, ci de voinţă şi de bună cugetare.
Cea mai dramatică constatare este aceea că românii sunt lipsiţi de speranţă, sărăcia care dezbină şi înrăieşte nu poate îmbuna lumea doar pentru o zi sau două. Că aceste rânduri ar fi trebuit să sune altfel o ştiu la fel de bine precum cei care citesc acum cele scrise, dar nu… Mai mult sau mai puţin conştienţi de faptul că Dumnezeu este întrupat în fiecare din noi, continuăm să ne amăgim cu noimele întâlnite la orice pas. Că ne propunem să fim mai buni şi nu reuşim, că suntem prea ocupaţi să vedem făţărnicia propriei persoane şi chiar mai mult, a celor din jur, iată doar câteva din temeiurile suficient de puternice pentru a înţelege ca măcar acum, în ultimul ceas, am putea să fim mai buni.