Despre pseudo-valori și alte nulități

 58 total views

Cornel ŞomâcuHotărât lucru, România are puține lucruri de sperat în perioada următoare după ce agenda publică este ținută în continuare de personaje dubioase care emit diverse idei pe post de adevăruri absolute. Că a devenit cunoscut ca fotbalist, cântăreț, polițist, om cu bani sau orice altceva, personajul de această natură consideră că trebuie să ne împărtășească și nouă de “înțelepciunea” domniei sale. Vă dați seama că de cele mai multe ori, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere, dar personajul este pitoresc și se vinde bine pe televiziuni sau în on-line chiar dacă are doar un picior, o mână sau o ureche de aur.
Așa a apărut din neant Tudor Chirilă, un solist de succes cândva deși melodiile lui l-au consacrat ca un individ anti-sistem (vă mai aduceți aminte hitul “Nu ne mai trageți pe dreapta!”?). Fiu al unui ziarist celebru pe nume Ioan Chirilă, Tudor este un personaj controversat, cu siguranță nu ar trebui să fie un model pentru tânăra generație. Din idolul unei generații, Tudor Chirilă încearcă acum să ne dea lecții de politică de parcă ceva din pregătirea lui l-ar îndreptăți la asta. Urlă, insultă, înjură, acuză, de parcă ar fi deținătorul adevărului absolut. Din nefericire, cel puțin o parte din tineri îl ascultă deși nu are nimic din ce l-ar recomanda pentru asta. Să nu se înțeleagă că uneori un asemenea personaj nu remarcă adevăruri dureroase, din nefericire personajul anti-sistem poate face mai mult rău decât bine.
Cât despre momentul COLECTIV este din ce în ce mai greu să vorbești după sau în numele acelui eveniment din pricina faptului că a fost utilizat politic, ne aducem aminte despre celebra expresie “a trebuit să moară oameni pentru…”. Cu toate acestea, ni se exprimă și acum idealurile generoase ale străzii-de nimeni împlinite, nu doar de partidele mari sau tehnocrați- niciun compromis cu actuala clasă politică deși s-a văzut că nu avem ce pune în loc. Poate un zdrăngănitor de acest gen o să-l punem primar la București sau președintele țării, așa vom da satisfacție străzii sau celor care se erijează în reprezentanții acesteia. Dacă nu își găsește calea, România este condamnată!