Carte de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești ale mânăstirii Strâmba (VII)

 379 total views

Mânăstirea Strâmba dar și fostul sat Copăceni din comuna Bălești au avut un trecut comun prin stăpânitorii lor, în speță familia Râioșanu. Au existat perioade de timp când aceste legături au fost favorabile lăcașului de cult și alte dăți când lucrurile nu au stat la fel de bine. Prezentăm câteva momente mai puțin plăcute din acest trecut comun, o luptă între urmașii ctitorilor care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Continuăm în cele ce urmează cu fragmente din documentul păstrat până la noi, Cartea de hotărnicie a moșiilor Copăceni și Fărcășești ale mânăstirii Strâmba, din 9 august 1796, manuscris oferit de dr. Gheorghe Gârdu. Motivul disputei, după cum o să vedem din text, este că nu se mai respectase cutuma ”ca din prisos să se ajute ctitorii cei scăpătați”, așa cum hotărâse Stoichiță Râioșanu. Documentul prezintă un mare interes pentru trecutul acestor meleaguri.

Datorăm regretatului Gheorghe Gârdu foarte multe cercetări dedicate trecutului Gorjului
Datorăm regretatului Gheorghe Gârdu foarte multe cercetări dedicate trecutului Gorjului

Finalizăm în acest număr prezentarea unuia dintre cele mai importante documente din istoria acestor locuri, document care parcurge o parte a trecutului mânăstirii Strâmba și a urmașilor familiei Râioșanu și este redactat în 1796. Iată ce mai cuprinde acesta:

„Deci cât pentru această sfântă mânăstire Strâmba știm și noi slugile Înălțimii Tale Ioan Glogoveanu, Alexandru Farfan și Costache Pandia că de Radu Râioșanu tatăl pârâtului Constandin Râioșanu nicidecum nu s-au stăpânit această mânăstire cu acareturile ce are ci tot de la igumenii orânduiți de Episcopie, ci după cercetare cu amănuntul s-a făcut aici la Divan din luminata poruncă a Măriei Tale și după dovezile ce mai sus se cuprinde și cu numire tot de igumenii ce au stăpânit după vremi după cum și alte multe scrisori mai înainte se văzură la Episcopie s-au căutat veniturile iar nu de vreunii din ctitori, fără de numai scrisorile moșiilor mânăstirii se văd că au fost în păstrarea neamului Râioșanilor și măcar că în cuprinsu pomenitului hrisov al Măriei Sale Constantin Vodă Brâncoveanu iarăși nu se vede vreun alt hrisov că ar fi închinată mânăstirea aceasta, ori la Sfânta Episcopie sau la altă parte. Din ce pricină nu se poate înțelege. Numai de vreme ce printr-acele cărți arhierești s-au fost orânduit igumeni de părinții episcopi și multe cărți și dovezi se și văd una după alta tot pe numele de igumeni și mai ales că tatăl numitului Râioșanu vrea stăpânire iarăși n-am avut(că moșul său nu poate ști nimic de care a avut stăpânire sau nu), părerea noastră este ca să se stăpânească această mânăstire Strâmba, cu toate acareturile, moșiile, vii, țigani, dobitoacele și altele orice, de către Sfânta Episcopie Râmnic, cu bună pace și nesupărată de către Constandin Râioșanu și de către toți ceilalți ce se mai numesc ctitori.
Noi de cercetarea ce am făcut arătăm iar hotărârea cea desăvârșită rămâne a se face de către Înălțimea Ta. Însă să înțeleagă numiții jeluitori Viișoreanu și Cepleanu, să arate de sunt mulțumiți pe această a noastră alegere ca să rămâie mânăstirea Strâmba cu toate acareturile la Sfânta Episcopie a Râmnicului și ziseră că de va rămânea asupra Sfintei Episcopii, vor fi odihniți și mulțumiți iar când va rămânea tot asupra Râioșanului, atunci cer ca să se împărtășească și ei dintr-acele lucruri ale Strâmbei împreună cu Râioșanu. 1796 august 9.”
Printre semnatarii documentului găsim pe Iamandache Gigîrtu, deputat ales la județul Olt; Ioan Viișoreanu, deputat ales la județul Romanați; stolnicul Ioan Otetelișanu, deputat ales la județul Dolj; căminarul Gheorghe Bibescu, deputat ales orașul Craiova; stolnicul Barbu Viișoreanu, deputat ales la județul Gorj; serdarul Ștefan Miculescu, deputat ales la județul Mehedinți.