Ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, mânăstirea Hurezu a fost ridicată timp de șapte ani la sfârșitul secolului al XVII-lea. Potrivit cronicarului Radu Greceanu, ”s-au apucat Măria sa de Mânăstirea Hurez, cu multă osârdie și cheltuială, ispravnic trimițând pe Pârvul Cantacuzino, vel stolnic”. Despre mânăstirea Hurezu s-a spus că este cetate și mănăstire în același timp, având metereze. Mânăstirea a fost înzestrată cu multe proprietăți de către domnitorii vremii, unele dintre acestea regăsindu-se pe teritoriul de astăzi al Gorjului.
Mânăstirea Hurezu a jucat un rol foarte important în anumite perioade istorice cum ar fi în timpul stăpânirii austriece asupra Olteniei(1718-1739) și în timpul Revoluției de la 1821 conduse de Tudor Vladimirescu. După cum se știe, Tudor Vladimirescu a folosit mânăstirea ca loc întărit așa cum s-a întâmplat și cu alte lăcașuri de cult din Oltenia. Memoria documentelor a reținut o revoltă a sătenilor din Baia de Fier, în 1821, care sub conducerea lui Dumitru Gârbea, unul dintre căpitanii lui Tudor Vladimirescu, și-au reluat vitele sechestrate mai dinainte de către Mânăstirea Horezu în contul unor datorii. Conflictul nu se rezolvase nici în anul următor de vreme ce locuitorii au trimis o delegație la Pașa de la Vidin ”făcând pâră mare, cu pierderea capului, atât asupra egumenului, cât și a boierilor divaniți. Cât și mânăstirea de ar fi cu putință să o dărăpăne până la temelie”.
Printre privilegiile pe care le-a avut mânăstirea de-a lungul timpului reținem pe cele date de Constantin Brâncoveanu, scutire de dări pentru mărfurile și animalele mânăstirii, acestea fiind prelungite de Șerban Cantacuzino, la 20 octombrie 1714, și de Nicolae Mavrocordat , la 7 martie 1716. Printre altele, Mânăstirea Horezu avea muntele Jdegala, din județul Gorj, mai exact a încasat pentru o perioadă determinată uzufructul unui contract de arendare a pășunilor, adică arenda în bani sau în muncă plătită de țăranii liberi care utilizau această zonă.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, la 1789, egumenul Iosif se plângea Divanului Craiovei că sătenii de pe unele moșii din Vâlcea și din Gorj ”nu se supun a da adetul morilor, după obicei, zicând și că toate cheltuielile ce au fost, s-ar fi stricat la toate moșiile mănăstirești și boierești”.
Schituri și metoace ale Mânăstirii Hurezu în Gorj
În lunga sa istorie, Mânăstirea Hurezu a avut în subordine numroase biserici, chilii, schituri și mânăstiri din Oltenia, unele aflate pe teritoriul Gorjului. Reținem, astfel, că Biserica ”TOȚI SFINȚII”, de la Baia de Fier, județul Gorj, a fost construită în 1748-1749, de Dionisie Bălăcescu, egumenul mânăstirii Hurezu din vremea aceea, ”cu pictură de iznoavă, cu zugrăveli și foișor cu scară”. De asemenea, Biserica ”Sfântul Nicolae” din Telești a fost sub controlul celor din Horezu. Locașul de cult a fost ridicat de Dionisie Bălăcescu, în anul 1774,, împreună cu sora sa, Maria Dâmboviceanu. Mărturia documentelor spune că Dionisie Bălăcescu ”au dat moșiile și casele noastre, partea mea din Telești, unde iaste zidită biserica, să o ia mânăstirea fără nici un ban”
Cea mai importantă locație a mânăstirii vâlcene pe meleagurile gorjene a fost Mânăstirea Polovragi, construită în jurul anului 1505 de către Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamora, cu hramul ”Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu”. Istoria a reținut faptul că Mânăstirea Polovragi a fost închinată Hurezului în 1693, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu după ce a fost răscumpărată de la Sfântul Mormânt ,unde fusese închinată în 1648, cu 1500 de taleri.
Mânăstirea Polovragi a fost mulți ani metoh al Mânăstirii Hurezu. Potrivit unei situații din anul 1786, mânăstirea din nordul Gorjului avea la vremea respectivă următoarele moșii: Berbești, Jiga, Budoiul, parte din Tereușani, Corșori, Șipote, Pârcelani, Pojogeni, Cârligeni dar și vinăricitul de la Negoești și Mogoșani. Reținem mărturiile de arhivă(un document din 11 aprilie 1711) care spun că după cumpărarea Mânăstirii Polovragi de către Constantin Brâncoveanu, ”biserica fiind stricată și părăsită, iar părintele Ioan au pus multă nevoință de au zugrăvit biserica și au pardosit și au făcut tâmplele și slonul bisericii, trapeza, chiliile, clopotnița, maghernița, fântâna și cu zidul dimprejur, precum toate se văd, cu cheltuiala sfintei mănăstiri, la care a cheltuit taleri 1400” .(Va urma)
