Reţeaua europeană Natura 2000 a venit ca o binecuvântare pentru unii gorjeni şi ca o pacoste pentru alţii, în funcţie de cât de bine cunosc fiecare legislaţia. Reţeaua constituită în vederea asigurării continuităţii diversităţii în natură şi a practicilor ce nu dăunează biodiversităţii are un scop bun, dar în România mulţi au de pierdut, sau, pur şi simplu nu ştiu ce au de câştigat, pentru a-şi cere drepturile.
Înfiinţarea reţelei Natura 2000 a adus românilor mai multă birocraţie, pentru că, dacă au avut „norocul” să constate că au proprietăţi pe suprafaţa acestor arii, nu au mai avut voie să facă nici o modificare pe terenurile deţinute, fără avizele necesare. În Gorj, de exemplu, sunt 8 situri de importanţă comunitară: Coridorul Jiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Platoul Mehedinţi şi Retezat. Dintre acestea, cel mai important este Nordul Gorjului de Vest, întinzându-se în 9 comune, pe o suprafaţă de 87.321 de hectare în 9 comune -Bumbeşti-Jiu, Godineşti, Padeş, Peştişani, Runcu, Schela, Stăneşti, Tismana şi Turcineşti.
Alte noi îndatoriri
Inspectorii de mediu i-au invitat, la începutul lunii trecute pe primarii, reprezentanţii obştilor şi reprezentanţii parcurilor naţionale sau naturale pentru a le explica ce drepturi şi îndatoriri au proprietarii unor astfel de arii. Astfel, edilii au aflat cu stupoare că, începând din acest an, administrarea siturilor Natura 2000 se scoate la licitaţie, administratorii nefiind, de la sine înţeles, proprietarii terenurilor aflate în ariile protejate, ci aceia care se înscriu la licitaţie, au documentaţia completă şi mai şi câştigă. Mai mult, potrivit Ordonanţei 57/ 2008, începând din acest an, administratorii ariilor naturale protejate trebuie să dea la stat 25% din banii câştigaţi prin administrarea lor, bani care se vor duce în fondul Agenţiei Naţionale a Ariilor Protejate. Aceasta e o agenţie nou înfiinţată, care nu funcţionează, încă. Mai mult, restul de 75% din fondurile încasate (în special din turism) trebuie să fie reinvestite în conservarea respectivei arii protejate. Dacă aşa de va întâmpla, până la urmă, rămâne de văzut cine se va mai osteni să devină administrator Natura 2000, dacă munceşte fără să aibă ceva de câştigat. E adevărat că majoritatea acestor situri se află în zone turistice care pot aduce bani frumoşi, dar cine se va mai bucura dacă aceştia vor fi împărţiţi între stat şi întreţinerea sitului, administratorul şi proprietarul rămânând cu buza umflată.
Drepturi nerespectate
E drept că legislaţia europeană dă proprietarilor de situri Natura 2000 şi drepturi, nu numai îndatoriri, numai că aceştia ori nu le cunosc, ori statul român nu le respectă. De exemplu, persoanele proprietare de zone în care s-au înfiinţat site-uri Natura 2000 trebuie să primească despăgubiri de la stat, dacă se interzice exploatarea lor, pentru protejarea florei şi faunei din zonă. Nimeni, însă, n-a primit despăgubiri. De asemenea, proprietarii de terenuri extravilane care se află în siturile Natura 2000 sunt scutiţi de impozit, prin lege. Nici acest lucru nu se ştie. Şi ce nu se mai ştie, e faptul că administrarea siturilor se face pe perioadă de 3 ani iar în acest an se scot iar la licitaţie drepturile de administrare.