Așa cum se prezintă astăzi clasa politică românească, fără deosebire de instituțiile pe care le prezintă, unii politicienii par să fi intrat în precampanie electorală. Majorările salariale, relaxarea financiară bruscă și reducerile financiare par să conducă la ideea că laptele și mierea ar putea curge din nou într-o Românie peticită însă în genunchi și coate, servilă în continuare altor interese.
Pe acest fond nu poate să ne mire nici măcar faptul că două treimi dintre români habar nu au care este rolul Guvernului, al Președintelui sau al Parlamentului, majoritatea raportând totul la om și culoarea sa politică. Să ne surprindă așadar că 32,5% dintre români au o părere bună despre decizia PNL de a depune o nouă moțiune de cenzură în toamna acestui an pentru schimbarea Guvernului, 22,3% au o părere nici bună, nici proastă, 25,8% o părere proastă, în timp ce 12,5% nu știu sau nu răspund, dar în același timp 46% consideră ca PNL nu va reuși să dea jos Guvernul, 23,5% dintre respondenți cred în șansele ei de reușită, iar 30,5% nu știu sau nu răspund.
În același timp, doar 34% dintre români au identificat rolul Președintelui – acela de a reprezenta statul român și de a fi garantul independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării? Alţi 34% dintre respondenţi au afirmat că rolul Președintelui este să vegheze la bunul mers al ţării şi să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei, iar restul au vorbit despre rolul de conducere sau de reprezentativitate, iar 10 % au dat răspunsuri negative la adresa Președintelui.
Iată cum, despre clasa politică… doar de bine, s-ar grăbi unii să afirme. Mizând doar pe ignoranţa unora şi prostia altora, politicienii români și-au adaptat stilul unui anume soi de capitalism în care primează interesul personal, fără a fi interesaţi să asigure „viitorul ţării”, prin locurile de muncă, educaţie sau sănătate.
