În urmă cu mulţi ani, am cunoscut un personaj care se pensionase pentru că munca îi produsese unele afecţiuni neuropsihice. Colegii săi îl ironizau, spunându-i că el este printre puţinii bolnavi psihic care îşi recunosc boala, pentru că majoritatea celor ca el nu acceptă să se spună despre ei că au o asemenea boală.
Sfera pe care o cuprinde boala psihică este foarte largă, căci, echivalând termenii, bolnav psihic este şi necugetatul, sau cel fără măsură, sau cel nesocotit etc., căci toate acestea sunt determinate de o modificare organică sau funcţională ce deformează structura psihică normală a individului. Ori, aceste aspecte nu sunt cuprinse în noţiunea de boală psihică, tocmai pentru că nu e bine delimitată noţiunea de normal. Ca aspect dinamic, nu încape îndoială că ceea ce e considerat nebunie într-o anumită perioadă de timp şi spaţiu, nu e considerat în alta.
Participând de mai mulţi ani la viaţa publica a Gorjului, în multe situaţii cu abordări din perspectivă politică, îmi pun din ce în ce mai des problema dacă un spatiu public curat nu ţine mai degrabă de patologie medicală, decât de rezolvări sociologice. Sociologia pare să fi capotat într-un mediu în care alegătorul este supus permanent agresiunilor de tot felul, încât să nu mai înţeleagă în ce fel este social util votul sau. Iar profitorii abia aşteaptă, ascunzându-şi abil interesele proprii sub masca promisiunilor(minciunilor) electorale.
Nu mă aşteptam ca niste sondaje electorale să-i demaşte atât de uşor pe mulţi dintre politicienii gorjeni, încât să-i putem clasa, în baza propriilor declaraţii, în: ignoranţi, mincinoşi, iresponsabili, înfumuraţi, egocentrici, lipsiţi de caracter şi, de ce nu, afectaţi mai mult sau mai puţin de paranoia. În lumea care ne înconjoară sunt destui indivizi cu aceste manifestări, însă nu văd nici un motiv ca tocmai dintre aceştia să-i alegem pe cei care să ne reprezinte.
Sondajele publicate au arătat, cum era firesc şi ţinând seama că măsurătoarea sociologică are o marjă de eroare, că la acest moment electoratul are anumite opţiuni, ca intenţii de vot, rezultate din încrederea pe care o acordă principalilor actori politici şi notorietatea acestora. Dar ce ne facem cu politicienii care cred altceva(de cele mai multe ori fără nici un argument) despre ei decât au reflectat sondajele? Noi nu-i putem ajuta cu nimic, dar ar putea încerca cu un medic de specialitate sau, ca recomandare generală, să se protejeze de razele solare, cel puţin in acest sezon(pentru iarnă nu am o recomandare).
Gălăgia(manifestările paranoide) a fost cu atât mai accentuată, cu cât era mai mare diferenţa dintre ce-şi închipuiau politicienii despre ei înşişi şi ce crede populaţia.
N-au mai ţinut seama de culoare politică, de interesul partidelor care i-au propulsat in funcţii publice şi s-au aliniat frumos după cum le era felul: mincinoşii la mincinoşi, iresponsabilii la iresponsabili, ignoranţii la ignoranţi, sau înfumuraţii la înfumuraţi. Sondajele, care, faţă de poziţia politicienilor, puteau să aibă eroare şi de 100%, au fost deosebit de utile opiniei publice. Aceasta a înţeles pe cine a pus în fruntea bucatelor şi cum se manifestă reprezentanţii noştri dacă nu le ies pasenţele, multe dintre ele pitrocite intens doar în capetele lor, ferite de ochii publicului.
Multe poziţii au atras atenţia prin patosul împricinaţilor , care au contribuit copios la serialul „politicienii spun lucruri trăsnite”: de ce eşantionul probabilistic de cca 1200 persoane nu a cuprins pe nimeni din Leleşti?; de ce primarul de la Bustuchin nu are notorietate într-un judeţ cu 300000 alegatori, dacă el a fost ales cu 82% în propria localitate(până în 1500 de voturi)?; de ce gorjenii nu au încredere mai mare în domnul Greblă, care este ditamai senatorul?; de ce este nemulţumit Dian Popescu de rezultatele sondajului PSD, când în propriul sondaj a ieşit mai prost?.
„Dă-i omului puterea, ca să-i vezi caracterul” spune filosoful. Parafrazând, am putea spune: „Daţi-ne cât mai multe sondaje, ca să-i cunoaştem mai bine pe politicieni”.
