Surâd culorile-n dumbrăvi, te-nvelește câmpul cu miresmele verdelui pur și crud, așezându-ți primăvara în suflet. Murmur adânc răsare din plaiul izvoarelor și este grabă sălbatică în unda râurilor, năvală și neliniște în matca neumblată a pâraielor uitate pe văi. Se bulucesc nori grei și plumburii de peste munți, pe după dealuri, de după codri înalți de fag și stejar. Furtuni o iau înaintea zorilor, se zburlesc în creștetul cerului în miez de zi și hurduiesc serile și nopțile frământând în tot locul. Fulgere aprige și rămuroase se răsfrâng între cer și pământ zgâlțâind pacea naturii, linii de foc sălbatic aprind trupuri de plută și sălcii făcând ca trăsnetul să fie fenomenul care îngheață gânduri și inimi. Ropotind în perdele dese și înalte, uneori în valuri și cascade de apă, cu stropi grei și ageri, ploile învelesc în răcoare orizontul și pornesc șiroirile limpezi ori tulburi peste întinderi verzi și zâmbet de floare, tăvălind trupul ierbii și înecând în albii efemere culturile și osârdia oamenilor.
Îndată sparți de paloșul luminii, norii coboară-n grămezi dezorganizate dincolo de coama dealurilor. Dincoace de obârșia bolboroaselor, apele Orlei au ieșit în câmp și au acoperit toată priveliștea, încât între satele Celei, Costeni și Izvarna nu zărești decât marea de ape născută din ploile lui mai, care au plâns ore în șir prin aceste locuri uitate altădată de darul stropului celest. Mustește-n fiorul apei firul gros al ierbii. Pâlcuri de sălcii rămuroase își desenează cu mândrie chipul peste întinderea verdelui mătăsos al câmpiei dintre Tismana, Vânăta și Godinești.
Stoluri de berze, cu zecile, cu sutele, s-au coborât din înaltul albastru strălucitor sau dintre valuri de nori să adulmece covorul ierbii în orizont de lizieră, proiectând peste cortina pădurii superbe statui cu ghiocei târzii, mirifice și grațioase siluete alb-negre rătăcite în tăcerea și imensitatea verdelui cuprins de mângâierea ploilor. Cu cataligele scufundate în marea de ape ascunsă la piciorul firului de iarbă, emblematicele păsări cu cioc roșu caută brotăceii răsfățați de efemera reîntoarcere a ploilor. Printre pâlcurile de salcâmi, turmele ciobanilor din Tismana așteaptă timpul prielnic să ia drumul văii spre stânele din Păltinei, Șarba, Frumosul și alți munți aleși din ramura sudică a masivului Vâlcan. Înmărmuriți în preajma colibelor, măgarii împovărați cu cele trebuitoare meșteșugului din vălceaua muntelui, își fac socoteli pentru urcușul spre pajiști și ceruri.
Prin grădini și livezi, ploile au pregătit rodul. S-au ales repede merele în ram. Au cules raze în obraji cireșele și vor să aprindă crengile cireșilor din sat. Copiii sunt nerăbdători să guste din miezul fructelor. Sunt ale lor și le așteaptă cu multă nerăbdare an de an. Mi-aduc aminte cum încărca Baba Sanda tulpina cireșului cu mărăcini, să nu pătrundem spre comorile surâzătoare ale coroanei pline de belșug. Era cel mai timpuriu dintre cireșii din Dealul Stancăi, se cocea mai devreme iar noi ne cățăram cu toată ulița satului în ramurile lui binecuvântate de rod și lumină. Nu ni se întâmpla ca în povestea cu Mătușa Măriuca, dar am mai fost și noi surprinși de stăpână și-atunci alunecam ca jderii pe poalele cireșului și o zbugheam mintenaș în pădurea de salcâm, lăsând baba în suduieli pe lângă trunchiul pomului blagoslovit.
Și fragile de sub tăpșanul viei au început să se pârguiască. Și căpșunile s-au înroșit și ard printre frunze ca niște bulgări de jar rupți din soare. E viguros zmeurișul din umbra gardului și se pregătește de înflorire. S-au prins răsadurile de roșii și-s bine întrupate legumele și zarzavaturile din preajma casei. Păienjeni de rouă s-au agățat de rămurișul de mărar. Și-a rotunjit coroana cu lăstari zdraveni, ziditori de rod, vișinul plantat de bunicul în primăvara anului trecut. În jurul lui, cartoful și-a înălțat oștirea și prevestește spor în toamnă, la recoltat. Șiraguri cu stropi mari de ploaie s-au așezat pe tulpinile de lămâiță și le apleacă-n umbra merilor. S-a împodobit cu miresme toată grădina. Urcă aer curat și odihnitor pe vale. Apare soarele-n fereastra norilor și sloboade sulițe de lumină în tâmpla arborilor frunzoși. S-a îmbuibat pământul cu apă și râde verdele de-atâta viață. Crește izvorul în fântâni și codrul răsună de cântec! Primăvara lui mai împlinește rodul. În curând vor înflori viile. Și teiul se pregătește de floare. Se primenesc miresmele satului!
În dealurile dinspre Peștișani, pădurea stejarilor fără vârf răzlețiți în largul peisajului își adună amintirile acceptând gestul inconfundabil al perdelelor de ploaie. Turme de oi se slobod spre stâne, la Seuca. Învăluitoarea boare a fânețelor ne vrăjește la margine de drum. Spre Gureni și Valea Mare, plaiul a albit de flori. Frăsinica de câmp încântă cu farmecul ei toată panorama dinspre Piatra Boroștenilor.
Undeva, peste șopotul unui pârâiaș, un stadion rupe glia din talpa plaiului. Nu înțeleg ce ar căuta fotbalul aici, când în vatra satului, lângă școală, alt stadion moare așteptând tinerimea. Au fost alungate mai la vale cirezile de vite. Peisajul cu cai albi și bruni și roșcovani este tot la vale, poiana lor a fost mușcată de excavatoare și transformată în mormane de piatră și argilă. Peste puțină vreme, zarva galeriilor sportive va înlocui concertul păsărilor care vor alege să cânte pe altă scenă. Cu toate acestea, pe malurile Bâltișoarei au înflorit sânzienele și drăgaica.
