Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Podoabe şi tezaure la Teleşti şi Poiana Rovinari

Podoabe şi tezaure la Teleşti şi Poiana Rovinari

Submitted by on 8 December 2009articol citit de 2,541 ori | No Comment

Gorjul este plin de istorie, arheologia oferindu-ne suficiente descoperiri ca să subliniem acest lucru. În acest număr vă oferim amănunte despre obiecte foarte valoroase descoperite la „Poienile Mici” în comuna Teleşti şi Poiana-Rovinari, ambele cercetate de specialiştii Muzeului Judeţean în ultimii ani. Cei care vor să se familiarizeze cu aceste descoperiri o pot face vizitând instituţia muzeală judeţeană.

Dr. Gheorghe Calotoiu
Dr. Dumitru Hortopan

Vizitatorul poate descoperi lucruri foarte interesante din istoria Gorjului la Muzeul Judeţean

Vizitatorul poate descoperi lucruri foarte interesante din istoria Gorjului la Muzeul Judeţean

Obiectele de podoabă de la „Poienile Mici” – Teleşti
Cu ani în urmă, în timpul săpări unor canale de aducţiune a apei de către locuitorii satului Teleşti, a fost descoperit un obiect de podoabă deosebit de important – o cingătoare. În acelaşi loc, a mai fost găsită 1 fibulă întreagă de bronz, o alta deteriorată de foc, 2 mărgele tip „ochi de păun”, alte 2 mărgele din sticlă albă, 1 zăbală, oase calcinate şi fragmente ceramice.
Cingătoarea, se compune din zale (verigi) în număr de 12 elemente cu grosimea de 6 mm şi diametrul de 2,8 cm. Acestea leagă între ele elemente de bronz turnat în număr de 9, de formă dreptunghiulară cu o lungime de 3,8 cm şi lăţime de 1,7 cm. Acestea, au lateral 2 urechi prin care trec verigile. O parte din piesa pusă în discuţie a fost arsă la rugul de incineraţie, iar cingătoarea cât se mai păstrează are o lungime de 1,215 m.
La capătul piesei se află 2 elemente suplimentare ale atârnătoarei care au dimensiunea de 0,179 m. Atârnătoarea este masivă, de bronz şi are lungimea de 0,092 m. La partea superioară se găsesc volute cu reprezentări zoomorfe sub forma unor capete de animale. Sub aceste 2 volute se află un registru cu dimensiunile: lungimea 0,052 m şi lăţimea 0,025 m cu mai multe reprezentări antropomorfe, stilizate din care două laterale simetrice şi unul dispus central. Placa, prezintă pe suprafaţa ei, 5 motive ornamentale cu reprezentări antropomorfe, sub forma unor capete de oameni, stilizate. În partea superioară a registrului se prelungesc volute sub forma unor capete de cai cu care se leagă de restul cingătoarei. La partea inferioară sunt prezente 3 orificii pentru prinderea celor 3 pandantive. Acestea sunt discoidale cu diametrul de 0,016 m , cu un orificiu de prindere în  două părţi, fiind continuate cu 2 pandantive în „cruce”, cu lungimea de 0,091 m, cu câte un orificiu de prindere. Aceste pandantive sunt construite din verigi şi zale. La capătul celălalt al cingătoarei se află o piesă de bronz ajurată în forma literei omega, cu lungimea de 0,064 m cu un buton pentru prindere. În acelaşi context arheologic a fost descoperită o fibulă de bronz cu un resort cu două spire şi care are o lungime de 0,054 m. Obiectul se datează în Laten-ul mijlociu din sec. II- î.Hr. Mărgelele din sticlă descoperite sunt în număr de 4: una pe fond albastru, tip „ochi de păun”. Diametrul piesei este de 0,012 m. O altă mărgea are forma tubulară şi este din ceramică cu protuberanţe, emailate. Dimensiunea piesei este de 0,012 m. Mărgeaua de sticlă de culoare albă prezintă la exterior incizii verticale şi are diametrul de 0,009 m. O altă mărgea de sticlă găsită în acelaşi loc este de culoare albă cu proeminenţe mici în partea exterioară cu un diametru de 0,008 m. Se mai păstrează fragmente de la o fibulă de bronz în mare parte distrusă prin ardere şi fragmente de la câteva mărgele puternic arse. A mai fost descoperită o zăbală de fier cu verigi cu muştiucul sub formă de bară, uşor torsionat. Diametrul saliei de este de 0,08 m. Zăbala este tipică Laten-ului C şi D.
Piesa pusă în discuţie este o cingătoare celtică, descoperită în context arheologic de epoca dacică (fragmentele ceramice dacice). Piese asemănătoare au fost descoperite în Câmpia Panoniei, Serbia, Moravia, Boemia şi Bavaria.
Cingătoarea din zale de bronz legate între ele de elemente de bronz turnat de formă dreptunghiulară au fost descoperite la: Raaggendorf şi Arca reprezentând tipul „ungar” al acestui obiect de podoabă. Apropiate ca formă cu verigile din bronz de cingătoarea prezentată de noi sunt piesele descoperite la Sarasd (Ungaria), Basfoldvar (Ungaria) şi Surcin (Serbia).
Din punct de vedere cronologic piesa de la Teleşti se datează în sec. II – î.Hr., după fibula cu două spire care este specifică Laten-ului C 2. În acelaşi context arheologic au fost găsite fragmente ceramice arse puternic din pastă grosieră lucrate la mână, specifice geto-dacilor.
Cingătoarea pusă în discuţie este o piesă de podoabă din import din lumea celtică care circulau în această perioadă la daci. Acest lucru ilustrează legăturile comerciale ce se efectuau între zonele ţării noastre şi sud-vestul Dunării mijlocii. Aceste obiecte de podoabă reliefează largile schimburi de valori materiale şi spirituale cu alte civilizaţii inclusiv cu neamurile celtice şi evidenţiază nivelul de organizare social-politică a strămoşilor noştri geto-daci.

Tezaurul dacic de la Poiana – Rovinari
Tezaurul de la Poiana-Rovinari cuprinde 28 de monede (15 denari republicani romani şi 13 denari imperiali), cât şi obiecte de podoabă de factură dacică. În urma sondajului arheologic efectuat de CS Nicolaescu – Plopşor s-au mai descoperit trei obiecte de podoabă. Aceste obiecte s-au păstrat iniţial la Muzeul Naţional de Antichităţi, după care au fost transferate la Muzeul de Istorie al României.
Monedele în număr de 28 cuprind piese republicane care se datează între anii 124-103 î.Hr., iar cele mai recente de la Marcus Antonius. Monedele imperiale provin de la Tiberius, Nero, Vespasian şi Domiţian.
Piesele de podoabă se compun din: un colier din bară de argint cu secţiunea pătrată, capetele modelate în formă de cap de şarpe cu lungimea de 46 cm şi greutatea de 181,77 g; colier cu capătul modelat în formă de şarpe, uşor aplatizat cu lungimea de 28,5 cm şi greutatea de 54,47 g; brăţară de argint cu extremităţile ce se suprapun pe o porţiune de 4 cm care sunt înfăşurate pe corpul brăţării. Aceasta are diametru de 7,4 cm şi greutatea de 15,37 g. O altă brăţară are extremităţile ce se suprapun pe o porţiune de 7,5 cm care se înfăşoară pe corpul piesei cu diametrul de 8,7 cm şi o greutate de 43,86 g. A mai fost descoperit un cercel circular realizat din sârmă ce se subţiază treptat cu extremităţile rămase libere ce se termină printr-un buton de formă conică. Lungimea desfăşurată este de 17,5 cm şi greutatea de 7,46 g, un alt cercel asemănător cu lungimea desfăşurată de 17,5 cm şi greutatea de 5,92 g, inel de sârmă pe care este prinsă o amuletă de forma unei securi cu diametrul de 3 cm şi o greutate de 3,50 g. Acelaşi tezaur cuprinde 10 inele confecţionate dintr-o bară cu secţiunea pătrată şi capetele care se suprapun pe o mică porţiune iar după aceea sunt rulate pe bară. A mai fost descoperit un inel similar cu cele anterioare cu diametrul de 3,2 cm de care este prins un altul mai mic cu diametrul de 2,5 cm, s-a mai găsit o cataramă din tablă groasă de 1 mm de formă romboidală, alungită; pe una din ele pe benzile de incizii sunt plasate cerculeţe concentrice. Lungimea pieselor este între  8,4 – 9,2 cm iar greutăţile sunt cuprinse între 6,04 – 8,28 g. Din acelaşi tezaur face parte şi un pandantiv din tablă de argint cu grosimea de 0,7 mm modelat în formă de lance cu extremitatea opusă vârfului, fiind înfăşurată astfel încât formează un ochi prin care trecea probabil un inel, decorul fiind reprezentat de 3 cerculeţe realizate prin ştanţare. Acesta are lungimea de 5,8 cm şi greutatea de 3 g. A mai fost descoperită o piesă de formă dreptunghiulară, groasă de 2 mm cu extremităţile pliate în unghi drept la ambele capete cu câte un orificiu pentru introducerea unui nit. Decorul consta din benzi de incizii şi 5 cercuri concentrice, lungimea desfăşurată este de 5,2 cm şi greutatea de 4,75 g.
C S Nicolaescu – Plopşor punea îngroparea tezaurului în legătură cu luptele lui Domiţian duse împotriva dacilor, deoarece ultimele monede din tezaur se datează din timpul acestui împărat. Autorul face legătura între părăsirea cetăţii de la Vârţ şi îngroparea tezaurului descoperit la Poiana-Rovinari.

Comments are closed.