Plebea suntem noi, contribuabilii de rând, bolnavii care ajung în spitale, pensionarii care se roagă pentru o pensie mai mare, elevii care tocmai au început şcoala. Iar plebea nu prinde niciodată rând, când e vorba de împărţirea banilor, pentru că cei care i-au strâns, au respectat zicala „cine-mparte parte-şi face”. Aşa că la Parlament şi la Guvern vedem spaţii elegante, în parcările respectabilelor instituţii şoferi aroganţi ce conduc maşini lucioase în care poţi să-ţi faci mustaţa, pensiile lor, ale demnitarilor, sunt grase, iar copiii sau nepoţii lor merg la şcolile cu pretenţii, unde nu are loc plebea. Iar dacă banii de la buget nu mai ajung şi pentru oamenii de rând, asta e! Soarta! Ce contează că bolnavii mănâncă de câţiva lei pe zi în spitale, doar nu s-au dus acolo să se îngraşe, ci să se vindece, cum spunea un medic. Ce dacă pereţii unor spitale stau de zeci de ani plini de găuri, de intră şobolanii în saloane şi mănâncă mâncarea bolnavilor din sertare, în timp ce sistemul sanitar a primit atâţia bani de cheltuială, încât s-au gândit cei de acolo să cumpere de toate, numai ce trebuie pentru bolnavi nu. Şi ce dacă începe şcoala, ca de fiecare dată, cu săli de clasă insalubre sau în construcţie, pentru că bani pentru renovări nu au venit deloc, sau prea târziu. Cui îi pasă? Lor, celor care trăiesc în puf? Păi dacă i-ar apuca mila de plebea din România, ar trăi ei mai rău. Şi se ghidează, din nou după o zicală: „E mai aproape cămaşa decât haina”, sau, şi mai urât: „Dacă ţi-e milă de sărac, îi duci traista.” Întrebarea e, care-i soluţia? Că de constatări am podul plin. Păi… Să fie votul uninominal o soluţie? Greu de crezut că oamenii vor cere parlamentarilor să-şi facă salariile mai mici, ca să ajungă banii pentru medicamente, iar dacă nu vor face aşa în legislatura care vine, data viitoare nu-i vor mai vota. Să crească contribuţia la buget? Greu de crezut că dumnealor, demnitarii, nu se vor gândi tot la ei, că le mai trebuie, lăsând plebea să stea la coadă tot pe la minus infinit. Să iasă românul din nou în stradă, ca să răstoarne regimul, cum a făcut în 89 cu Ceauşescu? Hai să fim serioşi! Păi ce, românul l-a răsturnat pe Ceauşescu? Nu, românul a fost manipulat să creadă că e meritul lui, aşa cum e manipulat să voteze pe x sau pe y, după care x şi y vor face împreună o ecuaţie cu două necunoscute, care totdeauna e egală cu 0.
