Chipul distinsului profesor a fost alintat îndelung de răsăritul limpede al pădurilor de brad, de cântecele plaiurilor şi şoapta izvoarelor, de privirile tăcute ale Parângului. Viaţa lui fremătătoare şi scurtă s-a petrecut ca un cântec nemaipomenit de frumos, mângâind inimi şi înflorind speranţe.
Liviu Dafinescu s-a născut din dor şi s-a stins cu dor.
A visat şi a împlinit visuri. Clocotitor de-atâta drag de trai a cutreierat înţelesurile şi podoabele lumii, s-a uitat cu suflet în lada de zestre a trecutului şi a adăstat cu adâncă iubire în uliţa satului tradiţional gorjenesc de unde a cules nestemate de cântec şi joc, pentru a le dărui cu generozitate şi profesionalism viitorului. A căutat în vatra veşniciei şi-n strălucirea sărbătorilor din sat, să descopere valori perene ale folclorului nostru strămoşesc. A ştiut a privi şi a asculta în tumult de cetate, să aleagă de acolo talentul în splendida lui împlinire. Şi a reuşit!
În anii mirabilelor mirări ale copilăriei, apoi în cei de întrebător zbucium al adolescenţei, în cei de efervescent clocot al tinereţii şi, spre desăvârşire, în cei de înţelepte şi fecunde rodiri ale maturităţii, paşii ilustrului profesor au cutreierat salba de sate aşezate sub brâul de păduri de lângă Parâng, între Olteţ şi Jiu şi Motru mai întâi, să descopere şi să scoată în sărbători de scenă obiceiuri, datini şi tradiţii gorjeneşti, apoi peste Jiu, Gilort şi Olt, până la Dunăre, la Tisa şi Prut, şi Nistru, şi Someşuri, şi Crişuri, şi Marea cea Mare, să aducă în scenă românismul cu portretul său de cântec, joc şi port popular, încântând şi înălţând sufletele mari ale României, pe românii iubitori de frumos şi peren, prin nestemate ale ethosului folcloric izvorâte din vetre veşnice de ţară.
Un profesionist de excepţie
A intrat discret, aşa cum îi stă bine unui profesionist de excepţie, în spaţiul cultural gorjenesc şi foarte repede în cel românesc. Nu a fost niciodată dirijor, dar a folosit „bagheta” cu experienţa şi măiestria unui dirijor, aducând la vârf de performanţă artistică Ansamblul Folcloric Profesionist „Doina Gorjului”, despre care se poate spune că a fost „copilul lui de suflet”. Profesorul Liviu Dafinescu s-a dăruit cu toată fiinţa lui afirmării şi desăvârşirii artistice a acestei grupări artistice care a ajuns în scurt timp emblema întregii Românii.
Era animat de înnoire, de primenire, de promovare a valorilor tinere, dominat de năzuinţe şi neastâmpărat în căutări şi încercări. Râuri de dansatori umpleau scena, în paşi aduşi cu graţie şi fulger de ritm, în străluciri de costume inedite şi-n frumuseţi de cântec ales, în rotiri de hore şi susurări de sârbe, în suite care ridicau sălile în picioare în ropot de aplauze. Sute de scenarii de spectacole de dans şi cântec popular au trecut prin gândul şi spiritul imaginativ al inegalabilului maestru. Admira frumosul şi iubea perfecţiunea. Era talentat şi în ochii lui veşniceau bucuria şi optimismul iar de pe faţă nu-i pleca niciodată lumina zâmbetului. Liviu Dafinescu era un om în permanentă sărbătoare sau o sărbătoare de om. Ştia să aducă bucuria şi fericirea în sufletul semenilor. Îşi iubea familia cu sfinţenie şi-şi adora unica fiică – pe Vasiliana.
Pasionat până la sacrificiu pentru arta dansului popular, se lăsa dus de lucrul pentru frumuseţe, armonie şi unicitate prin ore în şir de repetiţii. Cu trăiri intense, cu acceptări şi renunţări, cu satisfacţii şi izbânzi, cu nelinişti creatoare şi valuri nevăzute de energie risipită-n frumuseţi – aceasta-i flacăra înălţării sale la cer. Dăruirea pentru artă l-a răpit din lumea cu dor, pentru raiul lumii fără dor. Atunci, în 2004, într-o inefabilă iarnă şi o tristă zi de trei februarie, s-a întrerupt brusc povestea unei tulburătoare vieţi, ca un fulger de păsăre rară, cu falnic şi remarcabil zbor.
Ne-au rămas valorile artistice şlefuite de admirabilul profesor Liviu Dafinescu. Un festival al cântecului şi dansului popular pentru tineret, care îi poartă numele şi adună an de an pe scenă peste 25 de formaţii de dans ale copiilor şi tinerilor din Gorj. Şi ne-au mai rămas – amintirile şi un deceniu de dor nestins. Şi-un nume de legendă – Liviu Dafinescu.
