Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » „Earba-Hearelor”, Farmecul documentelor de altădată

„Earba-Hearelor”, Farmecul documentelor de altădată

Submitted by on 7 March 2012articol citit de 1,068 ori | No Comment

Societatea de consum contemporană are pe lângă părţile ei bune privind balanţa dintre cererea şi oferta de bunuri şi servicii cât mai diversificate, şi unele aspecte neplăcute legate de existenţa pe piaţă a unor oferte înşelătoare menite să exploateze credulitatea şi naivitatea unora dintre semenii noştri în beneficiul altora.Dacă cineva crede că astfel de practici sunt noi, cu siguranţă se înşeală. De-a lungul timpului dorinţa de îmbogăţire uşoară şi rapidă i-a caracterizat pe unii dintre oameni indiferent de perioada, locul sau orânduirea socială în care au trăit. În sprijinul celor afirmate vin şi documente din prima jumătate a sec. al XIX-lea, deci cu o vechime de aproape 200 de ani. Tocmai această dorinţă maladivă este cea care îi transformă pe unii în impostori şi pe alţi în victime.

Farmecul documentelor de odinioară rămâne şi mai mare, când e vorba de curiozităţi

Farmecul documentelor de odinioară rămâne şi mai mare, când e vorba de curiozităţi

Răsfoind din întâmplare documentele păstrate la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, am fost surprins să găsesc în fondul arhivistic „Prefectura Judeţului Gorj” o delă (un dosar) care se referea la „earba hearelor”. Conform tradiţiei populare cunoscută de mine, această plantă cu puteri miraculoase, găsită în anumite condiţii, l-ar face pe posesor să deschidă orice încuietoare. Nu mică mi-a fost mirarea când din documentele cercetate am aflat că aceasta are şi proprietatea de a găsi comori.(pentru mine a fost o noutate, poate nu şi pentru etnografi sau etnologi) Cu siguranţă numărul mare de excrocherii a determinat Departamentul Treburilor Dinăuntru (echivalentul de astăzi al M.A.I.) să poruncească a se lua măsuri împotriva celor care foloseau astfel de metode pentru a se îmbogăţii. Aşa se explică şi existenţa unui astfel de dosar în documentele de arhivă, care conţine porunca susnumitului departament , raportul aducerii la îndeplinirea acestuia şi confirmările de primire a copiilor poruncii de către subocârmuirile plaselor.

Înşelătoriile de altădată
Consecvent principiului potrivit căruia menirea arhivistului este să pună la dispoziţia cercetătorului documentele păstrate în fondurile şi colecţiile Arhivelor Naţionale, cred că a venit vremea să lăsăm documentele să vorbească. Documentele vor fi reproduse respectându-se ortografia vremii, redând doar porunca (ordinul) departamentului şi răspunsul Ocârmuirii.
„Departamentul Trebilor Dinăuntru
Ocârmuirii (Prefectura) Judeţului Gorj
Fiindcă din multele jalbe ce s-au dat şi către Măria Sa Vodă şi către acest Departament de către unii din lăcuitori că să străduiesc şi să cheltuiesc de a găsi iarba hearelor cu care să dăscopere comori ce ar fi îngropate, ameţindu-se de unii din vicleni şi-i înşală spre ai pune la cheltuieli. S-au dat înţălegere că cei mai proşti ar fi crezut de unele ca acestea, care urmare fiind nesuferită, căci asemenea iarbă hearelor la nici o parte de loc nu este vădită nu numai aici în ţară ci nici în alte părţi. Măria Sa Vodă au poruncit că unii ca aceia ce să făgăduiesc că ar putea găsi , să să dojenească ca nişte înşelători. De aceea se scrie Otcârmuirii că această poruncă a depertamentului să o citească prin toate târgurile şi satele judeţului tuturor lăcuitorilor dă obşte, că oriunde să va găsi asemenea viclenie a arăta că să găseşte iarba hearelor să nu-i dea crezământ şi îndată să-l şi facă cunoscut Otcârmuirii, pe care să-l dojenească straşni (posibil strajnic) şi să-l chezăşuiască că să va părăsi de asemenea viclenii şi înşelătorii, căci la din înpotrivă de să va mai urma asemenea netrebnice urmări şi să va mai arăta cu jelbi că s-au mai cheltit cineva cu găsirea arbi (ierbii) hearelor , osăbit că ascultări nu i să va da, iarăşi cel înşelat şi înşelătorul de-o potrivă vor fi căzuţi supt osândă şi de urmare să răportuiască Ocârmuirea.
Mihai Cornescu (?) anul 1835, septembrie 9, nr 1672”
Trebuie menţionat că această poruncă a fost primită la data de 13 septembrie, iar o zi mai târziu cum rezultă din rezoluţie se înaintau copii la poliţaiului oraşului şi subocârmuitorilor plaiurilor şi plaselor din judeţ, iar către Departamentul Trebilor Dinăuntru se raporta aducerea la îndeplinire a acesteia. Dar să vedem şi ce s-a  raportat.
„Către Cinstita Dvornicie
Porunca Cinstitei Dvornicii de supt nr. 1672, cu plecăciune primind, am văzut cele coprinse cu toată supunerea să răspunde că îndată după primire dându-se în copii prin poliţai dregător (?) al oraşului şi supocârmuitorii plăşilor s-au pus asupră-le straşnică îndatorire ca să o cetească în auzul tuturor lăcuitorilor de obşte şi să afle cu cea mai de aproape îngrijire a să aduce la îndeplinire întocmai cele ce Cinstita Dvornicie porunceşte, ear (iar) Otcârmuirea dă primire şi urmare, nu lipseşte cu toată plecăciunea a face cunoscut.
Nr. 4212 1835 septembrie 14”
În intervalul 14-25 septembrie poliţaiul oraşului şi subocârmuitorii plaiurilor şi plăşilor raportează că au primit copiile după poruncă şi au adus-o la îndeplinire.

Gorjenii nu au căzut în capcană
Deşi în judeţ nu au existat cazuri de oameni păcăliţi, documentele sunt o dovadă vie că au existat impostori şi mulţi creduli, prin urmare nimic nou sub soare.
Dacă în  acele vremuri superstiţiile, lipsa de educaţie dar şi a mijloacelor de informare erau principalele cauze care dădeau pe mâna impostorilor numeroase victime, astăzi nu mai avem scuza lipsei de educaţie sau a lipsei de informare, trebuie doar să ne informăm temeinic să analizăm cu luciditate totul şi ce este cel mai important să nu ne lăcomim, mai ales că astăzi şarlatania a atins niveluri mult mai rafinate.
Pentru cei mai tineri exemplu poate fi un îndemn pentru o mai temeinică instruire şi un bun motiv de reflecţie, iar pentru amatorii de chilipiruri poate fi şi un semnal de alarmă.
Să învăţăm din experienţa înaintaşilor că nu degeaba latinii spuneau despre istorie că „este dascălul vieţii”(historia magistra vitae).
Ion Hobeanu

Comments are closed.